Grajdul transformat în casă / Imagini incredibile (FOTO)

O româncă a reușit o transformare uluitoare, transformând vechiul grajd într-o casă așa cum a visat, la care revine ori de câte ori își dorește să plece departe de gălăgia orașului.

Acum, după restaurări și reamenjări, fostul grajd este o casă locuibilă, potrivit adevărul.ro.

Grajdul transformat în casă

Mulți români își doresc să evadeze din ritmul alert al marilor orașe, să scape, măcar pentru puțină vreme, de aglomerația din marile urbe și să se refugieze la sat, unde liniștea este cuvântul dominant. Viața la țară vine cu un pachet de avantaje și de dezavantaje, însă cei care investesc într-o locuință la țară pot juca și cartea câștigătoare, bucurându-se de o locuință primitoare, care să le ofere condițiile mult-visate.

Este și cazul unei femei care a lăsat în urmă Bucureștiul plin de viață pentru a trăi într-o zonă cu mai multă liniște și cu mai puțină poluare.

Bucureșteanca și-a relatat experiența într-o postare pe Facebook, pe grupul Mutat la țară – viața fără ceas, unde a povestit cum și de ce a luat decizia să se refugieze ori de câte ori are ocazia la țară, dar mai ales cum a reușit să transforme un grajd într-o casă primitoare și spațioasă.

„Am plecat din sat pe vremuri comuniste. Mi-am petrecut cei 16 ani la țară, aproape de pământ, de animale, bătrâni și muncă la câmp. Avem doar 10 ani când furam câte un sac cu porumb, o găleată de mere toamna, duse pe umerii firavi. Rod al pământului și muncii măicuței mele. Nu, nu furam. Ne asiguram hrana din munca noastră. Urât a fost comunismul! Dar nu departe asta vreau să vorbesc. Se ocupă istoria, sper!”, și-a început aceasta mesajul.

„Vreau să vă spun că la nici 17 ani, am ajuns în București. Greu sa ajungi în București la un liceu, dacă nu aveai relații. Iar norocul meu a fost un Om ce m-a văzut plouată într-o zi de toamnă adevărată, prin noroi, cu cizme de cauciuc prea mari pentru vârsta mea, în noroaie nedemne pentru un copil, doar. Probabil i s-a făcut milă. Am 52 de ani și mi-am văzut de viață prin Bucureștiul faimos. În pandemie, când ne-au închis în casă am râvnit după noroi, ploaie și cizmele de cauciuc. Atunci am știut că e musai să mă întorc cumva, acolo, unde chiar dacă am avut o copilărie cumva chinuită, puteam fugi sub vreun nuc să respir, să mă încarc, să plâng în liniște și să vorbesc cu mine”, a adăugat femeia.

Marea transformare. Un grajd a devenit casă

Visul femeii a prins aripi, reușind să transforme un grajd în casă.

„Un singur loc era disponibil. Un grajd-fânar, unde odată, copilă fiind mergem să dau vacilor fân, să le rânesc, să le adăp, să le mulg, să le vorbesc. Pe acea structură am construit ce se vede în poze. Dar n-aș fi putut niciodată face asta fără ajutor. Cum sângele apă nu se face, sprijinul absolut a venit din partea altui OM. Se știe el… e din familie. Harnic cum n-am mai pomenit! Fără el și acum era în paragină acel loc. A crezut în proiectul ăsta de suflet, ne-a susținut, a muncit cum n-aș fi crezut vreodată că poate munci o mână de om! Este locul unde mama mamei mele mă chema în miez de ierni grele să îmi dea alune culese toamna și gutuie coaptă le plită. Să îmi aline amărăciunile vieții venite mult prea devreme peste ființa mea. Îmi trebuia mâna aia de alune și un pupat pe frunte. Imediat îmi trecea!”, a adăugat bucureșteanca.

„Am reușit să facem doar atât. Mulțumim Divinității și oricui a gândit și a construit cu noi frumos despre acest loc pustiit de vreme și vremuri. Fugim acolo, din București ori de câte ori putem. Și cel mai de preț „amănunt”, părinții îmi sunt în viață și sunt acolo, peste drum de fânarul meu. Și-s bătrâni tare. De câte ori vin, îi găsesc în poartă zâmbind. Iar când plec, îi las plângând molcom și parcă împăcați cu ideea că data viitoare s-ar putea să nu-i mai găsesc în poartă. Dacă mă mai sfâșie ceva la vârsta asta, asta e. Gândul că o dată și o dată, am să vin acolo și nu-i mai văd în poartă. Și-au dorit mult să vin acolo și să îmi fac „locul meu”. Iată că, dorința de părinte, probabil rugăciunile lor au făcut că acel loc plin de bălării să prindă viață. Mulțumesc pentru atenție și răbdare”, și-a încheiat aceasta mesajul.