De ce apar infecțiile urinare și cum le tratăm eficient

Infecțiile urinare sunt printre cele mai răspândite infecții bacteriene și pot afecta orice parte a sistemului urinar, de la uretră, la vezica urinară. În general, sistemul imunitar elimină aceste bacterii, însă, atunci când agenții patogeni trec de sistemul nostru de apărare, se înmulțesc necontrolat și duc la apariția infecțiilor urinare.

Tractul urinar reprezintă un grup de organe la nivelul organismului responsabile de producerea și eliminarea urinei. Tractul urinar include:

• rinichii, două organe sub formă de bob de fasole care filtrează sângele și produc urina
• vezica urinară, un organ sub formă de balon în care se depozitează urina
• ureterele, două tuburi prin care urina ajunge la rinichi în vezica urinară
• uretra, tubul care transportă urina de la vezică în afara organismului

În rândurile de mai jos, vom vorbi în detaliu despre infecțiile urinare, cauzele lor, cum se stabilește diagnosticul de infecție urinară, care sunt tratamentele corespunzătoare (substanțe medicamentoase sau ceaiuri, dacă vorbim de remedii naturiste) și, de asemenea, partea cea mai importantă – prevenția infecțiilor urinare.

Ce este o infecție urinară?

O infecție a tractului urinar (ITU) este definită ca fiind infiltrarea microbiană a căilor urinare, de altfel, sterile şi este una dintre cele mai frecvente infecții bacteriene, la nivel mondial. ITU cuprind infecții ale uretrei (uretrită), vezicii urinare (cistita), ureterelor (ureterită) și ale rinichilor (pielonefrită). Aproape tuturor pacienților cu ITU li se prescrie un regim de antibiotice, iar aproximativ 1% dintre pacienți necesită spitalizare.

Cu excepția sugarilor și a vârstnicilor, infecția apare mai frecvent la femei decât la bărbați și s-a estimat că aproximativ 40-50% dintre femei experimentează un episod în viața lor și 20-30% dintre ele au episoade recurente.

Cauzele infecțiilor urinare

Infecțiile urinare apar pe fondul răspândirii bacteriilor, în special E.coli, de-a lungul tractului urinar. Această răspândire de bacterii poate avea numeroase cauze, printre care:

• Unele metode contraceptive – de exemplu, folosirea diafragmei apasă pe vezica urinară și împiedică golirea completă;
• Un sistem imunitar slăbit;

Igiena necorespunzătoare a zonei genitale – pe lângă spălarea periodică, este recomandată ștergerea după urinare, din față spre spate. Astfel, se va evita transmiterea germenilor din zona anală spre uretră sau vagin;

• Spălăturile vaginale – această practică poate crește riscul de infecții urinare și distruge flora vaginală;
• Purtarea de lenjerie intimă din materiale sintetice, pantalonii mulați sau costumele de baie care se usucă greu. Poți alege, în schimb, lenjerie intimă din bumbac și haine lejere din materiale răcoroase. De asemenea, este indicat să speli costumul de baie după fiecare ieșire la mare sau la piscină. Nisipul, apa sărată sau clorul reprezintă factori în apariția infecțiilor urinare;
• Folosirea toaletelor publice neigienizate;
• Purtarea de catetere, în cazul persoanelor spitalizate. Aceste tuburi introduse în vezică pentru a elimina urina pot duce la apariția unor infecții ale aparatului urinar;
• Abuzul de antibiotice – prin administrarea excesivă de antibiotice, se poate dezechilibra flora intestinală a organismului, lucru care poate avea un efect negativ asupra imunității. Mai mult, luarea continuă de antibiotice creează o rezistență a organismului pentru aceste medicamente, iar anumite boli devin netratabile. Astfel, infecțiile urinare ajung să devină recurente;
• Unele boli cronice – afecțiuni precum cancerul, bolile autoimune sau unele alergii afectează sistemul imunitar și îl lasă mai vulnerabil în fața atacurilor patogene, inclusiv a celor care atacă aparatul urinar;
• Alimentația necorespunzătoare – deficitul de vitaminele A, C, E, dar și un nivel redus al unor minerale precum zinc, fier, seleniu sau magneziu pot duce la slăbirea mecanismului de apărare naturală a organismului. O alimentație echilibrată, în care să fie incluse fructele, legumele, carnea slabă, este vitală pentru menținerea imunității. Dacă există probleme de asimilare a unor nutrienți, doctorul îți poate recomanda folosirea unor suplimente alimentare;
• Menopauza și premenopauza – în această perioadă, scade nivelul estrogenului, și drept urmare, crește probabilitatea de apariție a infecțiilor urinare.

Dintre uropatogeni, Escherichia coli este cea mai frecventă bacterie (75-90% din cazuri) atât în comunitate, cât și în infecțiile spitalicești, în timp ce alte bacterii patogene sunt fiecare mai puțin importante. Bacteriile produc, de asemenea, alte substanțe, cum ar fi toxine, hemolizină și factori de necrozare a coloniilor. Acești agenți perturbă integritatea epitelială, permit invazia bacteriană și, prin urmare, sporesc riscul de infecție. Uropatogenii pot fi un rezervor pentru infecțiile recurente.

Factori de risc pentru infecțiile urinare

Așa cum am menționat mai sus, ITU sunt mai frecvente la femei, decât la bărbați. Multe femei se confruntă cu mai mult de un episod de infecție urinară în timpul vieții. De aceea, unul dintre factorii de risc pentru infecțiile urinare este reprezentat de anatomia feminină. Femeile au uretra mai scurtă decât bărbații. Ca rezultat, există o distanță mai mică pe care bacteriile trebuie să o parcurgă pentru a ajunge la vezica urinară.

Un alt factor este activitatea sexuală. A fi activ sexual tinde să ducă la mai multe infecții urinare. A avea un nou partener sexual crește, de asemenea, riscul.

Utilizarea diafragmelor ca metodă de contracepție poate crește riscul de ITU. Utilizarea agenților spermicizi poate crește, de asemenea, riscul.

După menopauză, o scădere a estrogenului circulant provoacă modificări ale tractului urinar. Modificările pot crește riscul de ITU.

Alți factori de risc pentru ITU includ:

• Probleme ale tractului urinar. Bebelușii născuți cu probleme cu tractul urinar pot avea probleme la urinare. Urina se poate întoarce în uretră, ceea ce poate provoca infecții urinare.
• Blocaje la nivelul tractului urinar. Pietrele la rinichi sau o prostată mărită pot prinde urina în vezică. Ca urmare, riscul de ITU este mai mare.
• Un sistem imunitar suprimat – Diabetul și alte boli pot afecta sistemul imunitar. Acest lucru poate crește riscul de ITU.
• Utilizarea cateterului.
• O procedură urinară recentă. Chirurgia urinară sau un examen al tractului urinar care implică instrumente medicale pot crește riscul de a dezvolta o ITU.

Ce simptome apar în caz de infecție urinară

Evoluția infecțiilor de tract urinar poate fi, în anumite situații, asimptomatică (mai ales la vârstnici sau pacienți care asociază mai multe boli, imunodeprimați), însă, atunci când apar, manifestările sunt specifice fiecărui segment afectat.

Cistita se manifestă brusc prin apariția polakiuriei (urinări frecvente), a micțiunilor dureroase sau a celor nocturne asociate cu dureri lombare joase sau suprapubiene. La vârstnici, cistitele evoluează frecvent asimptomatic.

Uretrita se manifestă prin simptome ușoare cu apariție gradată, care se limitează la secreții uretrale albicioase, mucoide în cazul persoanelor de sex masculin, în timp ce polakiuria însoțită de disurie (durere, arsură care însoțește micțiunea) și uneori piurie, poate fi întâlnită la ambele sexe, cu o frecvență ușor crescută în cazul persoanelor de sex feminin.

Prostatita se manifestă prin simptome ca:

• senzația de arsură la urinare,
• presiunea redusă a jetului urinar,
• disconfortul și durerea resimțite în zona dintre scrot și anus,
• ejacularea dureroasă, inclusiv alte tulburări sexuale – disfuncții erectile.

Simptomatologia este influențată și de tipul prostatitei, prostatita bacteriană acută, respectiv prostatita bacteriană cronică.

Pielonefrita acută are debut brusc și se caracterizează prin apariția frisoanelor, febrei și durerilor lombare asociate cu fenomene digestive – greață și vărsături. La copii, simptomele sunt mai puțin caracteristice și pot include tulburări digestive, lipsa poftei de mâncare și dureri abdominale difuze, manifestări nespecifice care pot duce în eroare clinicianul, existând riscul stabilirii unui diagnostic greșit.

Tipuri de infecții urinare

Având în vedere că ITU poate cuprinde orice segment al tractului urinar înalt, reprezentat de rinichi și uretere, sau al tractului urinar inferior, în care procesele patologice specifice afecțiunii se desfașoară la nivelul vezicii urinare și al uretrei, ele se pot clasifica în:

• ITU joase cu afectare a vezicii urinare și a uretrei: cistita, uretrita, prostatita
• ITU înalte, cu afectarea ureterelor și a rinichilor: pielonefrita

Din punct de vedere clinic, ITU sunt clasificate ca necomplicate sau complicate. Infecțiile urinare necomplicate afectează în mod obișnuit persoanele care sunt altfel sănătoase și nu au anomalii structurale sau neurologice ale tractului urinar; ITU complicate sunt definite ca ITU asociate cu factori care compromit tractul urinar sau apărarea gazdei, inclusiv obstrucția urinară, retenția urinară cauzată de boli neurologice, imunosupresia, insuficiența renală, transplantul renal, sarcina și prezența corpurilor străine, cum ar fi calculii, cateterele rezidente sau alte dispozitive de drenaj. În Statele Unite, 70-80% dintre infecțiile urinare complicate sunt atribuite cateterelor permanente, reprezentând 1 milion de cazuri pe an. Infecțiile urinare asociate cateterului sunt asociate cu o morbiditate și mortalitate crescute și sunt, în mod colectiv, cea mai frecventă cauză a infecțiilor secundare ale fluxului sanguin.

Ce complicații pot apărea în infecțiile urinare

Când sunt tratate prompt și corespunzător, infecțiile tractului urinar inferior rareori duc la complicații. Dar netratate, infecțiile urinare pot cauza următoarele complicații:

• Infecții recurente – două sau mai multe infecții urinare în decurs de șase luni sau trei sau mai multe într-un an. Femeile sunt în special predispuse la infecții repetate
• Leziuni permanente ale rinichilor de la o infecție renală din cauza unei ITU netratate.
• Nașterea unui copil cu greutate mică la naștere sau prematur, atunci când apare o ITU în timpul sarcinii.
• O uretră îngustată la bărbați din cauza infecțiilor repetate ale uretrei.
• Sepsis, o complicație a unei infecții care poate pune viața în pericol. Acesta este un risc, mai ales dacă infecția se deplasează în tractul urinar până la rinichi.

Diagnosticul de infecție urinară

Dacă sunteți îngrijorat cu privire la o ITU, atunci ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră. Diagnosticul de infecție urinară se poate pune în urma unei probe de urină, a unei uroculturi, sau, în cazuri mai complicate, în urma unor teste imagistice, CT sau RMN.

Analiza unei probe de urină

Se va colecta o probă de urină într-un recipient special la cabinetul unui medic sau la un laborator. Urina este examinată la microscop pentru a detecta bacterii sau globule albe, pe care organismul le produce pentru a lupta împotriva infecțiilor. Bacteriile pot fi găsite și în urina oamenilor sănătoși, astfel încât o infecție a vezicii urinare este diagnosticată atât pe baza simptomelor, cât și a testelor de laborator.

Urocultura

În unele cazuri, se poate face o urocultură pentru a afla ce tip de bacterie cauzează infecția. Cultura de urină nu este necesară în toate cazurile, dar este importantă în anumite circumstanțe, cum ar fi apariția infecțiilor urinare repetate sau anumite afecțiuni medicale. Rezultatele unei uroculturi durează aproximativ 2 zile și în baza lor se va  determina cel mai bun tratament pentru infecția prezentă.

Citoscopie

Cistoscopia este o procedură care permite medicului să examineze mucoasa vezicii urinare și a canalului care transportă urina în afara corpului (uretra). Un aparat cu formă tubulară (cistoscopul) prevăzut cu o cameră video este introdus în uretră și se avansează treptat către vezica urinară. Cistoscopia este efectuată cu scopul diagnosticării, monitorizării și tratării afecțiunilor care afectează vezica urinară și uretra.

Teste imagistice, CT sau RMN

În general, testele imagistice, CT-ul sau RMN-ul sunt utilizate pentru a identifica o problemă mai mare decât infecția urinară. Medicul poate recomanda imagistica tractului urinar pentru a identifica această problemă. Acest lucru este important, deoarece diferite probleme ale tractului urinar pot împărtăși aceleași simptome. De exemplu, un blocaj urinar poate fi cauzat de o piatră la rinichi sau de o prostată mărită. Imagistica poate ajuta, de asemenea, profesionistul din domeniul sănătății să identifice, să evalueze, să urmărească și să monitorizeze probleme precum boli de rinichi, tumori, o capacitate mică a vezicii urinare, fluxul invers al urinei, cunoscut sub numele de reflux vezicoureteral, hidronefroză sau un blocaj de urină la nou-născuți.

Tratamentul infecțiilor urinare

Antibiotice

Antibioticele sunt utilizate, de obicei, pentru a trata infecțiile tractului urinar. În baza analizelor efectuate (sumar de urină sau urocultură), medicul va alege antibioticul care tratează cel mai bine bacteriile specifice care vă cauzează infecția. Printre clasele medicamentoase de antibiotice utilizate în tratarea infecțiilor urinare se numără nitrofuranii, sulfonamidele, cefalosporinele, chinolone etc.

Este foarte important să urmați instrucțiunile medicului și ale farmacistului, atunci când administrați medicamentul. Nu încetați să luați antibioticul, atunci când simptomele dispar și începeți să vă simțiți mai bine. Dacă infecția nu este tratată complet, ea poate reveni.

Suplimentele alimentare

Complementar tratamentului cu antibiotic, pot fi de ajutor în combaterea infecțiilor urinare folosirea unor suplimente alimentare cu efecte antimicrobiene. Printre acestea se numără suplimentele care conțin d-manoză, merișor, pătrunjel, sau clasicul dezinfectant albastru de metilen.

Remedii naturiste

De asemenea, se recomandă consumul de băuturi cu efect dezinfectant al tractului urinar, precum sucul de merișor sau de coacăz negru, dar neapărat neîndulcite.

Consumul de ceaiuri, în special ceaiul de pătrunjel, ceaiul verde sau ceaiul de mușețel au efecte diuretice care pot să ajute la eliminarea mai rapidă a bacteriilor din tractul urinar.

Nu în ultimul rând, pentru a diminua aciditatea urinei și, implicit, senzația de usturime la urinare, o soluție simplă și la îndemână este consumul zilnic a unei băuturi obținute prin dizolvarea unui sfert de linguriță de bicarbonat de sodiu în 250 ml de apă. Tot pentru atenuarea disconfortului, se recomandă evitarea cafelei și băuturilor acide (suc de portocale sau de ananas) pe durata infecției.

Cum prevenim infecțiile urinare

Pentru a preveni infecțiile urinare, ocazionale sau cele recurente, poți urma pașii de mai jos:

• Bea multe lichide, în special apă. Apa ajută la diluarea urinei. Acest lucru duce la urinare mai des, permițând eliminarea bacteriilor din tractul urinar înainte de a începe o infecție.
• Încearcă sucul de afine. Studiile au arătat ca sucul de merișor și de afine previne infecțiile urinare
• După procesul de micțiune, ștergeți din față în spate. Ajută la prevenirea răspândirii bacteriilor de la anus la vagin și uretră.
• Goliți-vă vezica urinară imediat după ce ați făcut sex. De asemenea, bea un pahar plin cu apă pentru a ajuta la eliminarea bacteriilor.
• Evitați produsele pentru femei potențial iritante. Folosirea lor în zona genitală poate irita uretra.
• Schimbați-vă metoda de contracepție. Diafragmele, prezervativele nelubrifiate sau prezervativele tratate cu spermicid pot contribui la creșterea bacteriilor.