Ion Cristoiu vorbește în “Gândul de miercuri”, de pe blogul personal, despre un personaj considerat “un tic de mare întindere al propagandei și creației literar-artistice, reduce la propagandă, din anii stalinismului triumfător, porecliți oficial și ai Tovărășiei Ana, îl constituia cultivarea ignoranței imbecile” pe care îl aseamănă în persoana lui Ghiță Oancea, “colectorul din Judecata lui Aurel Mihale e un semianalfabet, pentru care scrisul implică o trudă cumplită”.
“Presa și literatura gemeau de astfel de persoane semi-analfabete, care-și exprimau în scris și oral punctele de vedere categorice despre dușmanul intern și extern, despre viața grea dinaintea zorilor care erau noile vremi.
Nu puține erau ziarele, cărțile și spectacolele de teatru în care bucătărese, servitoare, grăjdari, paznici de depozite și pîndari îl trăgeau de urechi pe Henry Truman, scoteau limba la Churchill și se băteau peste fund, a semn polemic, ori de cîte ori venea vorba de presa burgheză, întruchipată de BBC.
Oricît ar părea de ciudat, semi-analfabetismul agresiv era cu deosebire creația presei și a literaturii, în conflict cu viața.
România avea mulți neștiutori de carte.
Puțini aveau însă tupeul de a scrie la Scînteia, de a se bate cu pumnu-n piept prin ședințe și de a ține cuvîntări pe scenele mitingurilor din piață.
Imensa lor majoritate erau complexați de neștiința de carte și ar fi dat orice să fi putut învăța să scrie și să citească.
În contrast cu bunul simț, personajul semi-analfabet din propaganda comunistă se definea înainte de toate prin fudulia agresivă pentru faptul de a fi semi-analfabet.
În articolele de ziar, în bucățile de proză, în piesele de teatru analfabeții își prefațau părerile ferme cu texte pline de mîndrie pentru că sînt analfabeți.
Ele declarau fudule că n-au învățat carte, deoarece burghezo-moșierimea le-a ținut în întuneric și că acum, în regimul de democrație populară, au răzbit la lumină.
Lumina vieții noi, desigur.
În semi-analfabetism aceste personaje găseau un argument de superioritate față de cei cu carte”, a spus Cristoiu.
În acest context, jurnalistul face o parelelă a anumitor personaje fictive cu personalități din lumea politică.
„În cadrul campaniei electorale, printre alte găselnițe care nu sar, în materie de inteligență, de genunchiul broaștei care e inteligența Alinei Gorghiu, PNL a distribuit masiv pe rețele de socializare un soi de bilet scris de un anume Daniel, șofer de TIR.
Foto: știripesurse.ro
„MAMA dacă votezi PSD, de la mine nu mai vezi 1 E. Datorită la ILIESCU, NĂSTASE și PONTA noi nu avem autostrăzi și economie. Datorită LoR eu muncesc prin țări străine, DEPARTE de casă și de TINE.
Semnat: Șofer pe comunitate departe de casă și de toate. Daniel”
Dincolo de rimele involuntare, menite a face din șoferul de TIR un soi de ciobanul din Miorița rătăcind la volan prin zona Schengen, textul se vrea transcrierea pe hîrtie a trăirilor anti-PSD ale unui semi-analfabet.
Datorită ține locul gramaticalului Din cauza, lui e înlocuit cu la, sublinierea ideilor se face prin apelul la Majuscule.
Se vede limpede scremerea echipei de campanie de a născoci un personaj gen Om din popor, mîndru că e semi-analfabet, purtător de aserțiuni categorice (Iliescu, Năstase și Ponta sînt de vină că noi, oamenii muncii, stăm departe de casă și de mamele noastre) și de credințe politice indestructibile (anti-PSD).
Există în realitate un asemenea personaj? Habar n-am.
Nu cred că are importanță. Important e că în 2016, un partid care se pretinde european apelează la mîndria de a fi semi-analfabet din anii comunismului stalinist pentru a obține voturi”, a mai spus Cristoiu.