Pleșu: Politicienii nu par să înțeleagă că un protest este expresia unei suferinţe civice. Nu intelectualii trebuie să găsească soluții pentru țară, ci aleșii

În editorialul e luni, Andrei Pleșu explică, prin exemple de pe scena politică, cum definește el “gogomănia”. Scriitorul pornește de la acuzele ce li se aduc intelectualilor, în contextual crizei declanșate de deja celebra ordonanță 13 a Guvernului Grindeanu. Mulți “analiști” îi critic pe acștia că nu se implică mai mult în viața politică, motiv pentru care Pleșu reamintește că scriitorii, artiștii, muzicienii trebuie să se ocupe de bucățica lor, nu să inverseze locurile cu aleșii plătiți din bani publici.

"Cutare „analist”, hiperactiv, hipercompetent, mîndru de expertiza sa, declara deunăzi, pe un post de televiziune (unde e un fel de şef), că lucrurile merg rău în scumpa noastră patrie pentru că, între altele, intelectualii se complac într-un statut de inutilitate. (…) Aş întreba, mai întîi, în ce calitate vorbeşte domnul cu pricina? E instalator, plugar, încărcător-descărcător? Sînt sigur că ar fi jignit să i se refuze titlul de „intelectual””, scrie Pleșu într-un articol pentru Adevărul.

“Să schimbăm puţin rolurile: scriitorii, pictorii, muzicienii, filosofii, eseiştii să treacă în administraţie şi să vină parlamentarii, politicienii, guvernul şi opoziţia, în terenul liberei creativităţi: să se ocupe de literatură, de muzee, de concerte şi artă plastică”, adaugă acesta.

După cum se știe, câțiva intelectuali au încercat să intre în politică pentru a schimba mersul lucrurilor, dar au fost maziliți rapid. Printre aceștia, Teodor Baconschi, de Adrian Papahagi, de Radu F.Alexandru, de Mihai Neamţu, amintește scriitorul.

Cu privire la proteste, acesta explică faptul că, româniiau ieșit înstradă pentru a semnaliza “o defecțiune”, “o durere”, iar Guvernul și parlamentarii trebuie să vină cu soluții.

“Nu pare să se priceapă că un protest civic e, în primul rînd, expresia unei suferinţe civice, simptom al unei disfuncţii sociale. Cînd te duci la doctor şi îi spui că te doare capul, doctorul nu-ţi poate spune: „lasă lamentaţiile, vino cu soluţii!” El trebuie să producă soluţii. Nici demonstranţii din pieţele ţării, nici comentatorii politici nu au în „fişa postului” identificarea şi implementarea unor soluţii. Nu e treaba lor, nu e competenţa lor. Şi, dacă prin excepţie, ar avea unele idei, mă îndoiesc că cei aflaţi „la butoane” s-ar grăbi să le preia şi să le aplice”, mai scrie Pleșu.

De asemenea, fostul consilier prezidențial afirmă că rolul președintelui este de a se implica și de a-i trage de mânecă pe cei care greșesc. Iohannis nu trebuie să fie doar mediator, așa cum au declarat PSD-iștii.

“Preşedintele are voie să amendeze derapaje ale oricăruia dintre actorii scenei politice, să dezavueze pe oricine se face direct vinovat de o anumită gafă.

Cu alte cuvinte, dacă Legea Fundamentală a ţării e încălcată, preşedintele nu are sarcina să „medieze” conciliator între cel care o încalcă şi cel care reclamă încălcarea. La fel, dacă o instituţie publică merge prost, preşedintele nu se face că plouă şi nu împacă pe abuzator cu victima abuzului său”, spune Andrei Pleșu.

La finalul editorialului, scriitorul face cunoscută și cea mai mare “gogomănie” auzită de el până acum.

“Cea mai gogonată gogomănie e teza lansată, de curînd, pe piaţă de o mînă de inconştienţi, cum că saşii din România sunt urmaşii nazismului. Ce simplu e totul! Nemţii (prezenţi printre noi de vreo opt sute de ani) sunt, toţi, hitlerişti, ungurii sunt, toţi, horthyşti, numai noi am fost şi rămînem daci. Pînă nu s-o trezi vreun răuvoitor, care să pretindă că toţi românii sunt urmaşii Legiunii…”, conchide Pleșu.