11 februarie în calendarul ortodox: Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie și Sfânta Teodora, apărătoarea icoanelor

Biserica Ortodoxă îi pomenește la 11 februarie pe Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, episcop al Sevastiei, martirizat în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, și pe Sfânta Teodora, împărăteasa care a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Bizantin.

Sfântul Vlasie, episcopul care s-a nevoit în peșteră

Sfântul Vlasie a trăit în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul roman Dioclețian (284-305). În contextul prigoanei, el a fost ales episcop în Sevastia, Capadocia, pentru viața sa blândă și dreaptă, conform Pagini Ortodoxe Românești.

În cetate erau puțini creștini, iar mulți se refugiau în pustie, în munți și în peșteri, de teama chinurilor. Sfântul Vlasie s-a retras și el într-una dintre peșterile Muntelui Argheos, ducând o viață ascetică.

„Acolo, având viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul. Dar, de se întâmpla să vină la sfânt unele fiare în acel ceas în care se îndeletnicea cu rugăciunea către Dumnezeu, ca și cum ele ar fi fost înțelegătoare, netăindu-i gândirea cea dumnezeiască, stăteau înaintea peșterii, așteptând ieșirea aceluia după sfârșitul rugăciunilor; și nu se duceau până ce sfântul nu punea mâinile peste ele, binecuvântându-le. Iar de se îmbolnăvea vreuna din ele, venind la sfânt, erau tămăduită prin punerea mâinilor sale cele sfinte”. (Viețile Sfinților)

Descoperit de vânători și denunțat dregătorului Agricola, Sfântul Vlasie a fost arestat și supus torturilor pentru mărturisirea credinței în Hristos.

Martiriul și credința femeilor creștine

În drumul spre închisoare, șapte femei l-au urmat, adunând sângele care cădea din trupul său și ungându-se cu el. Slujitorii le-au prins și le-au dus înaintea guvernatorului, spunând: „Și acestea sunt creștine”.

Femeile au fost supuse chinurilor și ucise. Sfântul Vlasie, împreună cu cei doi copii ai uneia dintre mucenițe, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului, în ziua de 11 februarie.

Sfânta Teodora și restaurarea cultului icoanelor

Tot în această zi este pomenită și Sfânta Teodora, soția împăratului iconoclast Teofil (829-842). Originară din Peflagonia, provenea dintr-o familie credincioasă, atașată cinstirii icoanelor.

După moartea împăratului, Teodora a devenit regentă, întrucât fiul său, Mihail al III-lea, era minor. În această calitate, a convocat un sinod care a hotărât restabilirea cultului icoanelor.

La 19 februarie 843 a avut loc o ceremonie solemnă, cu rugăciuni în Bisericile din Vlaherne și Sfânta Sofia și procesiuni pe străzile Constantinopolului. Evenimentul a rămas cunoscut drept sărbătoarea Ortodoxiei.

Ulterior, în urma disputelor politice interne, Sfânta Teodora s-a retras la Mănăstirea Gastria, lăsând puterea și depunând în tezaurul statului sumele adunate prin administrarea sa chibzuită.