Cele șapte păcate de moarte sunt considerate cele mai grave greșeli pe care le poate face omul, pentru că distrug legătura cu Dumnezeu și cu semenii. Părintele Calistrat explică faptul că aceste păcate, împreună cu păcatele împotriva Duhului Sfânt și cele strigătoare la cer, aduc asupra omului suferință sufletească și trupească.
Potrivit Părintelui Calistrat, aceste păcate sunt rădăcina tuturor slăbiciunilor omenești și cele care „omoară sufletul” dacă omul nu se întoarce cu căință la Dumnezeu.
Acestea sunt: mândria, considerată cel mai mare păcat, care îl face pe om să se creadă mai presus de Dumnezeu; iubirea de argint și zgârcenia, adică dorința nemăsurată de avere; desfrânarea, slăbiciunea trupului și a minții în fața poftelor; zavistia, ce cuprinde ura, invidia și viclenia; lăcomia, manifestată prin abuzul de mâncare, băutură sau alte plăceri; mânia, care aduce supărare și dorință de răzbunare; și, în cele din urmă, lenea, refuzul de a face binele și nepăsarea față de viața duhovnicească.
Părintele Calistrat explică faptul că păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt cele mai grele, deoarece ating însăși esența credinței și îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Acestea sunt necredința sau nepăsarea față de Dumnezeu, ura față de El, precum și deznădejdea în milostivirea Sa.
La fel de gravă este și atitudinea opusă, atunci când cineva are o încredere exagerată în iertarea divină și continuă să păcătuiască fără oprire, crezând că va fi iertat oricum.
Pe lângă cele șapte păcate de moarte, există și așa-numitele păcate strigătoare la cer, care atrag asupra omului și a societății mânia divină:
Uciderea, inclusiv avortul, considerat uciderea unui prunc;
Perversiunile sexuale, asemănătoare celor din Sodoma și Gomora;
Oprirea plății lucrătorului, adică exploatarea oamenilor;
Asuprirea văduvelor și orfanilor;
Batjocorirea și asuprirea părinților, cei care ne-au dat viață.