Românii, șocați de prețuri! Plătesc mai mult pe mâncare decât spaniolii

Deși inflația europeană dă semne de stabilizare, România continuă să fie o excepție. În august 2025, rata inflației a urcat la 8,5%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Paradoxul este evident: deși salariile românilor sunt la jumătate față de cele din Spania, prețurile la alimente și la restaurante depășesc adesea nivelul din această țară.

Fenomenul a generat frustrare mai ales în rândul diasporei, unde mulți români, întorși acasă, constată cu surprindere că pentru o masă la restaurant sau pentru produsele de bază plătesc mai mult decât în Occident.

Cum a ajuns România campioana inflației din UE

În august 2025, inflația din Uniunea Europeană s-a stabilizat la 2,4%. România face însă notă discordantă, cu o rată de 8,5%, cea mai ridicată dintre statele membre. Principalul motor al scumpirilor îl reprezintă alimentele de bază: pâinea, laptele, carnea și legumele au înregistrat creșteri record de preț, afectând puternic puterea de cumpărare a populației.

Diferența față de alte țări, precum Spania, este evidentă. Acolo, TVA-ul redus de 5% pentru alimentele esențiale și producția locală abundentă mențin prețurile la un nivel accesibil. În România, dimpotrivă, dependența majoră de importuri amplifică orice fluctuație internațională și lasă consumatorii expuși. Un exemplu grăitor este consumul de carne de porc: deși este printre cele mai mari din Europa, doar 10% provine din ferme românești, restul fiind importat, la care se adaugă adaosuri comerciale consistente.

De ce este mâncarea mai ieftină în Spania decât în România

Paradoxul prețurilor devine tot mai evident. Spania, al doilea mare producător agricol al Europei după Franța, reușește să mențină costurile alimentelor la un nivel accesibil chiar și în zonele mai puțin prospere. Forța țării stă în producția agricolă locală, oferta diversificată din supermarketuri și un raport corect între calitate și preț. În plus, restaurantele spaniole practică tarife rezonabile, fără a face rabat la calitatea preparatelor.

România trăiește însă o realitate opusă. Deși salariile sunt mult mai mici, prețurile la mâncare și băuturi depășesc adesea nivelul din Spania.  În Tenerife, o carafă de sangria costă 4 euro, în timp ce la Cluj aceeași băutură ajunge la 8–10 euro. Și mai paradoxal, în Palma de Mallorca, una dintre cele mai vizitate destinații turistice din Europa, o cină pentru două persoane poate fi mai ieftină decât într-un oraș de provincie din România.

Este doar o problemă de prețuri sau și de salarii

Economiștii subliniază că problema nu ține doar de prețurile ridicate, ci mai ales de decalajul uriaș dintre venituri și costul vieții. În Spania, salariul mediu net se apropie de 1.800 de euro, în timp ce în România abia trece de 1.100 de euro. Diferența devine și mai apăsătoare atunci când aceleași produse sau servicii ajung să fie mai scumpe la noi decât în Occident, potrivit playtech.ro.

Astfel, românii sunt obligați să aloce o parte mult mai mare din veniturile lor pentru alimente și mese la restaurant, comparativ cu vest-europenii.

Exagerează românii din diaspora când compară prețurile

Există însă și opinii care consideră că unele comparații sunt exagerate. În România, anumite servicii, precum cele culturale, transportul public sau chiar locuințele, pot fi mai accesibile decât în Vest. De asemenea, diferențele între marile orașe și localitățile mici sunt semnificative, iar nu toți consumatorii își raportează cheltuielile la restaurante de top sau supermarketuri premium.

Cu toate acestea, experiența de zi cu zi confirmă percepția dominantă: românii ajung să plătească mai mult pentru alimente adesea de o calitate inferioară. În marile orașe, restaurantele practică prețuri similare cu cele din Spania sau Italia, dar oferă o experiență culinară și servicii mult sub nivelul acestora.

Poate România să iasă din acest cerc vicios

Situația ridică o întrebare incomodă: cât de viabilă este o economie în care traiul cotidian ajunge să fie mai scump decât în state cu salarii duble sau chiar triple? Atâta timp cât România rămâne puternic dependentă de importuri și nu își dezvoltă capacitatea proprie de producție agricolă și de procesare, consumatorii vor continua să suporte prețuri ridicate.