„E un spital de asistați sociali, de amărâți”. Noi detalii din dosarul morților suspecte de la „Sf Pantelimon”. Cătălin Tolontan: „E o chestiune foarte gravă despre care nu prea s-a scris” (VIDEO)

Jurnalistul Cătălin Tolontan a declarat marți, pentru B1 TV, că în referatul întocmit de procurori în cazul morților suspecte de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” sunt consemnate afirmații ale unor asistente din care reiese că unii din conducerea unității medicale au tolerat proasta tratare a pacienților considerând că „ăsta e un spital de amărâți”. Stenogramele cu aceste afirmații ale asistentelor apar în referatul procurorilor, dar încă nu a fost dovedit că respectivii oameni din conducerea spitalului chiar gândeau așa și chiar își modelau comportamentul în funcție de acest crez.

Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Bună, România!”, moderată de Radu Buzăianu și Răzvan Zamfir pe B1 TV.

Monden - 06 sep, 18:18

Mircea Badea a făcut o mărturisire, care i-a șocat și pe medici: „Uneori mă întreb cum de mai sunt în viață. Nu am băut apă de 30 de ani”. Ce consumă, în schimb

Cătălin Tolontan, despre cazul de la „Sf Pantelimon”

„Sunt în dosar mai multe episoade. Aș începe cu unul despre care nu s-a scris sau s-a scris foarte puțin, nu s-a scos în evidență anume.

La un moment dat, ca să explice tratamentul acesta să-i spunem precar (…) acordat mai multor pacienți (…), alt tratament decât cel trecut în fișele medicale, două asistente justifică asta, adică explică cum gândesc alții, că ele erau supărate că alții gândesc așa, alții fiind conducerea spitalului. Ele susțin că unul dintre acești șefi spune că spitalul ăsta e un spital ”de asistați sociali, de amărâți”. E un grup acolo de oameni care gândește așa, spun asistentele respective. Ei bine, e o chestiune foarte gravă.

Procurorii n-au descoperit mobilul a ceea ce ei numesc crimă. Ei spun că cele două doctore eficientizau cu de la sine putere numărul de paturi din secție libere, adică le ”eliberau” și-i scoteau pe cei care erau ”de lăsat”, spun procurorii, dar nu spun niciodată de ce la acest spital au fost 17 morți în doar 3 zile și de ce acest spital are o rată de mortalitate mult mai mare și care – asta spun și ei – s-a îmbunătățit după ce a avut loc investigația sau pe parcursul investigației judiciare.

Pentru că, într-adevăr, ce se remarcă la acest spital ”Sf Pantelimon” e că vin oameni de toate condițiile, oamenii din accidente și asistentele consideră că tocmai condiția modestă a multora dintre oameni și incapacitatea lor de a fi ”cineva” îi dezavantajează în felul în care sunt tratați.

Despre asta nu prea s-a scris, dar am găsit asta în stenogramă și am considerat că e important ca oamenii să găsească și această perspectivă a unora dintre asistente. Nu spun că e perspectiva oficială a cuiva”, a susținut Cătălin Tolontan, pentru B1 TV.

Stenogramele în cauză din dosar au fost publicate de jurnalist pe HotNews:

Vineri, 13 aprilie 2024, la ora 17:41, SC, una dintre asistentele care au reclamat la Parchet cele 17 decese de la ATI, este sunată de ceea ce procurorii consemnează drept „o persoană de sex feminin, denumită DOAMNĂ” în stenogramele care urmează.

„În conţinutul acestei convorbiri, SC îi spune interlocutoarei sale că era de datoria sa să sesizeze organele judiciare în legătură cu infracţiunile de care a luat cunoştinţă”, scriu procurorii.

SC: Alo?
DOAMNĂ: Ce faci frumusețea mea?

SC:  Bună, uite (…) Tu ce faci?
DOAMNĂ: Foarte bine, uite la muncă și zic hai să te sun să văd cum ești, ești bine?

SC: Sunt, ce naiba să fac, trec eu și prin asta, nu?
DOAMNĂ: Na!

SC: Asta e. Eu n-am făcut nimic, asta e, ce naiba să fac, eu n-am făcut decât să-mi fac datoria, să anunț, ce să fac.
DOAMNĂ: Așa e, numai că, oricum, știi mai bine ca mine că acolo nu prea e de tine.

SC: Da, știu.
DOAMNĂ: Și mai..

SC: Ce să faci?
DOAMNĂ: Să fii calmă.

SC: Da. O să fiu, eu n-am, n-am făcut nimic, nu….
DOAMNĂ: Păi da.

SC: Ce am făcut eu? N-am făcut nimic frate, doar trebuia să anunț, că asta era datoria, că boul ăla nu voia să anunțe, n-a vrut, nici acum nu voia să anunțe, de SOCEA.

O zi mai târziu, sâmbătă 14 aprilie, de dimineață, la ora 9:36, aceeași asistentă este sunată de o altă „doamnă”.

DOAMNĂ: Da, sunt… io sunt încă speriată și mâhnită. Mi-e teamă să nu pice asistentele, frate.
SC: Nu, n-au de ce să pice.

DOAMNĂ: Nu?
SC:  Nu.

DOAMNĂ: Mă gândesc…
SC: M…

DOAMNĂ: …Întotdeauna, știi ce le găsește …[neinteligibil]…
SC: M, ai încredere în mine că eu nu mă duceam să fac hârtii dacă nu eram sigură pe ceva.

DOAMNĂ: Am înțeles! Nu știu, mi-e… mi-e teamă pentru ele.
SC: Ei asta vor. Să dea în ele. N-ai văzut ce… și pe mine…

DOAMNĂ: Păi da.
SC: … Ce m-au denigrat… că am diplomă de 2 bani…

DOAMNĂ: Da, da, da.
SC: N-ai văzut, Toni ăla …[neinteligibil]… că asistentele nu s-au născut deștepte.

DOAMNĂ: Exact.
SC: Ce cretin! Că spitalul ăla e un spital de asistați sociali, de amărâți… Păi, el așa …[neinteligibil]… la spital?

DOAMNĂ: Da.
SC: Să vadă și lumea cine sunt ăștia. E un grup acolo dă…”.

Articolul HotNews integral poate fi citit AICI.