Imaginea Sănătății din România: Pacienții tratați într-o clădire cu jumătate de acoperiș smuls de vânt, balcoane care stau gata să cadă și ziduri pline de igrasie și mucegai (FOTO)

Clădirea sanatoriului de la Marila arată ca după un bombardament, cu jumătate de acoperiș smuls de vânt, balcoane care atârnă, ziduri căzute, igrasie și mucegai.

La 12 kilometri de Oravița, într-o zonă înconjurată de păduri, se află sanatoriul de la Marila, o clădire imensă, care zace de foarte mulți ani în paragină. În urmă cu doi ani, un vânt puternic i-a smuls jumătate din acoperiș. Curtea este plină de bălării, iar ceea ce obișnuia să fie parcul spitalului, astăzi este o zonă înfricoșătoare, din cauza șerpilor și a altor animale care mișună acolo, spune Adevărul.

Spitalul de la Marila pare un loc părăsit. Există capcane la tot pasul, iar cei care intră trebuie să fie atenți atât picioare, pe unde calcă, cât și la tavan, să nu se desprindă de sus. Chiar și în aceste condiții dezolante, încă se mai tratează oameni. Printre dărâmături sunt internați aproximativ 40 de bolnavi cronici de TBC.

„Am restrâns activitatea şi pe verticală şi pe orizontală, pe trei nivele, în mijlocul clădirii. Acolo am reuşit să renovăm cât de cât spaţiile interioare şi să oferim condiţii decente pacienţilor. Numai că lipsind o parte din acoperiş, apa se infiltrează şi ajunge şi în saloane”, spune Felician Fara, directorul spitalului din Oraviţia, de care aparţine sanatoriul de la Marila.

Doctorul Fara recunoaște că pacienții de la Marila ar trebui mutați urgent și spune că a inițiat acest demers, dezamăgit că nu există o soluție de a reabilita sanatoriul.

„Am făcut zeci de adrese. Din păcate nu am primit sprijin nici de la minister, nici de la consiliul județean, nici de la cel local, cu care, de altfel, avem o colaborare bună, dar ei nu dispun de banii necesari”, povestește directorul.

În mijlocul spitalului, în niște saloane proaspăt zugrăvite, se află puținii bolnavi cronici, care au nevoie de tratament de lungă durată. Cei mai mulți sunt cazuri sociale și nu dispun de banii necesari pentru a merge în alt spital.

Imediat după război, clădirea abia finalizată a sanatoriului era una dintre cele mai moderne din Europa și adăpostea 600 de pacienți. Marila era inclus într-un program ambițios de combatere a tuberculozei, iar condițiile oferite rivalizau cu cele din orice spital occidental.

„Cu câțiva ani în urmă am încercat și am solicitat fonduri pentru reabilitare. Am făcut și un studiu de fezabilitate, însă costurile erau imense, se ridicau undeva la 23 de milioane de euro. Fără implicarea ministerului nu putem face nimic. Acum încerc să găsesc o soluție să îi mut pe oamenii ăia de acolo”, a spus directorul Fara.