Mitul celebrității de peste hotare a lui Norman Manea, demontat de criticul literar Alex Ștefănescu. "Nici Mario Vargas Llosa nu fusese primit astfel în România"

Criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu demontează mitul celebrității scriitorului român stabilit în Statele Unite ale Americii, Norman Manea, care, potrivit spuselor acestuia, este sărbătorit din nou triumfal în țara noastră.

În editorialul publicat pe Evenimentul Zilei, Ștefănescu atrage atenția că succesul lui Manea este uimitor, fenomenul fiind demn de a fi studiat de către sociologi. Criticul literar în cataloghează textele la fel de greoaie după 1989, la fel ca în perioada comunismului.

Acesta reface traseul construirii celebrității lui Norman Manea în România.

"Norman Manea însuși întocmea dosare cu extrase din presa străină și le trimitea redacțiilor unor reviste literare din România. Am avut prilejul să răsfoiesc și eu un asemenea dosar. M-a frapat ingeniozitatea cu care autorul crea iluzia că scrisul său face furori în Occident. Notițe nerelevante, strict informative, din ziare americane importante alternau cu articole elogioase, de mare întindere, din publicații obscure, editate de diverse instituții pentru uz intern", explică Ștefănescu.

De altfel, criticul literar atrage atenția și la faptul că Manea a fost primit cu mare fast de fiecare dată când a venit în România.

"Am scris atunci că există o disproporție flagrantă între mediocritatea scriitorului Norman Manea și grandoarea festivităților organizate în cinstea lui. Nici Mario Vargas Llosa nu fusese primit astfel în România", a apreciat criticul literar.

"Intervenția mea a declanșat o furtună de proteste vehemente, ca și cum m-aș fi aflat în mijlocul unor fanatici religioși și aș fi săvârșit un sacrilegiu. Nu m-aș fi mirat să fiu linșat", a mărturisit acesta.

Alex Ștefănescu a încheiat prin redarea unui pasaj din una dintre cărțile lui Normal Manea, cu scopul de a-și întări ideea.

"«Nesimțirea acoperea fără succes simțirea prea vie, răzbunată doar în zăpăceala și graba triumfului: gesturi mărunțite, oscilând aiurea, în panică. Paloarea chipului căpăta, odată cu victoria pe care o așteptaseși, ardoarea dezastrului.»

În acest stil sunt scrise câteva mii de pagini".