Oamenii fără adăpost aruncați în stradă după ce sunt externați din spitale. Cazul unui bărbat care a trăit o lună la urgențe în București

O anchetă realizată de libertatea.ro arată modul în care oamenii fără adăpost sunt aruncați din nou în stradă, fără niciun fel de ajutor, după ce sunt externați din spitale. Jurnaliștii fac cunoscut cazul lui Mihail Oprescu, care a primit, timp de o lună, hrană, căldură și atenție medicală, însă apoi a ajuns din nou pe străzi.

Persoanele fără adăpost, aruncate în stradă după externare

Cazul lui este tipic pentru cei care petrec multe luni în spitalele de urgență din țară, de unde ar putea fi externați, uneori, și după câteva zile, însă nu au unde să se ducă, iar statul pare că i-a uitat.

Eveniment - 13 mar, 19:57

Institutul ieșean al inimii a pierdut finanțarea prin PNRR din cauza costurilor supraevaluate. A avansat sume cu 25% mai mari față de unitatea medicală din București cu același profil

Mihail Oprescu a fost internat timp de o lună într-un spital de urgențe, deși starea medicală i-ar fi permis externarea. În dimineața de 10 ianuarie, Mihail Oprescu a fost operat la  Spitalul Universitar de Urgență din București, secța Chirurgie, după ce a degerat, asta pentru că locuiește pe stradă de aproape 30 de ani, după ce și-a pierdut casa în urma unei escrocherii, după cum povestește el.

Pentru că adunase datorii la întreținere, a acceptat să își vândă apartamentul în vara lui 1996. Nu și-a primit banii pe el niciodată însă, relatează bărbatul.

În ultima vreme, dormea pe o bancă din piața Pajura, în nordul Bucureștiului. Acolo împărțea mâncarea cu porumbeii.

„Am căpătat un pic de experiență, mai găsesc de mâncare. Și dacă găsesc, eu nu arunc mâncarea. Pâinea se dă la porumbei. De multe ori când mă așezam acolo pe bancă, ei nu erau. Dacă mă vedeau, veneau”.

Problemele medicale au apărut când a dat primul frig în decembrie, într-o săptămână cu multe ploi, s-a trezit cu un picior amorțit. Nu mai putea merge.

După câteva zile, nu mai avea putere nici să se ridice de pe bancă. Îi degeraseră degetele de la un picior. „Încercam să mă ridic de pe bancă în mâini și dădeam înapoi. Am rugat pe cineva, doamnă, puteți să dați un telefon la salvare?”, spune bărbatul.

A fost dus mai întâi la Spitalul Elias, unde medicii i-au făcut o perfuzie, „un pic m-au pansat la picior”, dar a doua zi l-au lăsat să plece, motivând – susține bărbatul – că „nu aparține de sectorul 1”, unde e localizat spitalul.

A mai stat câteva zile pe stradă, iar în cele din urmă a ajuns la Spitalul Universitar de Urgență, pe 15 decembrie. 12 zile mai târziu, i-au fost amputate degetele de la un picior.  Fiind un spital de urgență, după o astfel de intervenție chirurgicală, în mod normal pacientul mai stă câteva zile, apoi este externat, explică Olga Cursaru, asistenta socială a spitalului.

Spitalele sunt depășite de această problemă

Olga Cursaru, de la biroul de asistență socială al spitalului a povestit că unii pacienți nu au casă, nu au rude sau nu au buletine.  Anul trecut a avut 265 de cazuri, consemnate în două registre.  Oamenii ajung într-o stare foarte rea. „Nu vin pe picioare proprii. Dacă sunt un picuț mai bine, se duc la adăposturile de noapte, de urgență”, povestește femeia.

Situația e comună multor spitale de urgență din țară.  Pe calendarul din biroul ei e marcată data de 17 ianuarie, când Olga trebuie să depună actele pentru un pacient al spitalului, fără niciun venit, pentru care încearcă să-i obțină o indemnizație de handicap. „Eu am depus dosarul acesta din 24 noiembrie, vedeți când avem programare?”, spune asistenta socială.

Anul trecut, ea și colega ei au făcut 85 de buletine provizorii pentru oamenii care au ajuns în spital fără acte de identitate.