Organizația mondială a sănătății trage un semnal de alarmă asupra siguranței medicale: „Mai devreme sau mai târziu, mulți dintre noi vom ajunge pe masa de operație…”

Nici o persoană nu ar trebui să se îmbolnăvească în spitale, susţin lideriiOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).Aceştia atrag atenţia că infecţiile din spitale pun în pericol vieţile a milioane de oameni şi contribuie la temuta rezistenţă la antibiotice.

Infecțiile nosocomiale reprezintă infecțiile dobândite în perioada de spitalizare. Există însă și posibilitatea ca o astfel de infecție să nu fie produsă de germenii proveniți din spital, și asta datorită faptului că există boli care necesită perioade mai mari de incubație, relatează site-ul romedic.ro

Infecțiile care apar după două zile de la internare, pot fi considerate ca fiind infecții nosocomiale (contactate și manifestate în cadrul spitalului). Ne putem lovi și de cazuri în care infecția este luată din spital, iar boala începe să se manifeste clinic abia după externare, și aici putem vorbi tot despre o infecție nosocomială. Un exemplu foarte elocvent îl avem în cazul infecțiilor plăgilor chirurgicale care se manifestă de obicei după externarea pacientului, asta datorită faptului că bolnavul nu poate rămâne spitalizat până la vindecarea completă a plăgilor.

Infecțiile nosocomiale sunt deosebit de costisitoare pentru sistemul medical, deoarece costurile de spitalizare cresc foarte mult odată cu apariția și tratarea lor. Aceste infecții contribuie semnificativ din păcate la creșterea morbidității și mortalității intraspitalicești.

Pentru ca aceste riscuri să fii prevenite, OMS recomandă folosirea unui protocol atât în timpul cât și după efectuarea intervențiilor chirurgicale. Acest protocol relatează faptul că pacientul trebuie igienizat corespunzător, fără a fi ras cu lama în zona ce urmează a fi operat, antibioticele trebuie folosite doar pentru a preveni infecțiile și doar înainte sau în timpul intervenții, conform site-ului csid.ro

„Mai devreme sau mai târziu, mulţi dintre noi vom ajunge pe masa de operaţie şi niciunul nu îşi doreşte să capete o infecţie din cauza nerespectării normelor elementare de igienă”,susţine doctorul Ed Kelley,directorul departamentului de Siguranţă şi Protecţie a Echipamentelor Medicale din cadrul OMS

Printre simptome putem recunoaște:
– infecții urinare – ascendente -uretrite,cistitepâna lapielonefriteși diseminare hematogenăcare determinăsepticemii;
– infecții ale pielii și partilor moi – frecvent la bolnavii imobilizați îndelung apar escare sacrate ce se suprainfectează;
– infecții peritoneale postoperatorii:peritonitepostoperatorii (dupa intervenții chirurgicale digestive, vasculare, urologice, ginecologice) sau peritonite ce survin dupăo spitalizare îndelungată(pe fondul unei pancreatite, ischemii digestive cu perforații, unui ulcer de stress, etc.); semne mai puțin evidente în cazul bolnavilor gravi decât în cazul peritonitelor extraspitalicesti, datoritămedicației simptomatice analgetice pe care o primesc bolnavii în spital;
– pneumopatii nosocomiale – mai ales la pacienții intubați la care se mai asociazăși o imunitate scăzută;

Mâinile reprezintă calea cea mai bună de transmitere a infecțiilor, astfel încât în unitățile spitaliceștispălatul pe mâinieste absolut obligatoriu după orice procedură realizată de personal. S-a demonstrat științific că oigienătemeinicăa mâinilorreduce considerabil răspândirea bacteriilor în spitale.

Asistentele, doctorii, întregul personal medical pot să își contamineze mâinile doar făcând lucruri extrem de simple precum: luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau așternuturile acestuia, atingând echipamentul din spital.

Tratamentul presupune în primul rând respectare riguroasăa principiilor de asepsie și antisepsie, antibioticoterapie raționala, utilizare de compartimente (săli operatorii, săli de pansamente și instrumentar, saloane, etc.) total separate pentru pacientii septici și aseptici, asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare, rufe curate, vizitatori, personal medical, alimente, etc.), respectarea principiilor deigienaindividualăși colectivă, schimbareaantibioticelorfolosite la fiecare 3 luni (pentru a împiedica selectarea unei flore rezistente agresive), antibioterapie țintită, etc.