Pe rafturile magazinelor, tot mai multe produse sunt etichetate drept „fără zahăr”, lăsând impresia că ar fi mai sănătoase sau mai prietenoase cu silueta. În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanțate. Eliminarea zahărului nu înseamnă automat reducerea caloriilor, iar îndulcitorii folosiți în locul său au efecte diferite asupra organismului.
Specialiștii subliniază că nu există o variantă „mai sănătoasă” a zahărului clasic. Indiferent de denumire (brun, alb, din trestie sau din sfeclă) compoziția calorică și efectele asupra organismului sunt aceleași: 4 calorii pe gram și un impact semnificativ asupra glicemiei.
Produsele etichetate ca „fără zahăr” compensează gustul dulce fie prin adaos de grăsimi, fie prin folosirea de îndulcitori artificiali sau naturali. Rezultatul? În multe cazuri, valoarea calorică rămâne aproape neschimbată, informează Mihaela Bilic, potrivit stirileprotv.ro.
Îndulcitorii de sinteză, precum aspartamul, acesulfamul K sau zaharina, au zero calorii și o putere de îndulcire mult mai mare decât zahărul, de la 100 până la 600 de ori. De aceea, se regăsesc în special în băuturile light sau dietetice, dar și în deserturi, suplimente sau produse de patiserie.
Un exemplu frecvent este acesulfamul K, folosit datorită stabilității la temperaturi ridicate. Astfel, poate fi adăugat nu doar în sucuri și dulciuri, ci și în prăjituri sau produse coapte. În 2023, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a confirmat că acest aditiv este sigur pentru consum, o concluzie susținută și de Organizația Mondială a Sănătății.
Pe lângă îndulcitorii artificiali, există și poliolii, alcooli de zahăr naturali, precum xilitolul, sorbitolul și manitolul. Ei au jumătate din caloriile zahărului (2 cal/g în loc de 4) și un indice glicemic redus.
Xilitolul, cu putere de îndulcire similară zahărului, este des folosit în guma de mestecat, bomboane sau paste de dinți, pentru că are efect anti-carie, mai precizează medicul nutriționist.
Sorbitolul și manitolul îndulcesc mai puțin intens, dar oferă textură cremoasă produselor de patiserie și deserturilor.
Deși aduc beneficii, poliolii nu sunt lipsiți de dezavantaje. Se absorb lent, iar excesul lor poate cauza balonare, gaze și chiar efect laxativ. În plus, nu se dizolvă bine în apă, ceea ce limitează utilizarea lor în anumite rețete.
Pentru a compensa limitările poliolilor, producătorii îi combină adesea cu grăsimi vegetale. Astfel, chiar dacă se reduce cantitatea de zahăr, aportul caloric final nu scade, ba chiar poate rămâne identic.
Un exemplu concret: un pachet de biscuiți „fără zahăr” poate conține 30% maltitol și cantități considerabile de grăsime vegetală, ajungând la același număr de calorii ca biscuiții clasici. Cu alte cuvinte, eticheta „sugar free” nu înseamnă automat „low-calorie”.
Îndulcitorii cu indice glicemic redus, precum poliolii, pot fi o soluție pentru persoanele cu diabet, însă consumul trebuie făcut cu moderație. Recomandarea specialiștilor este ca pacienții să citească atent etichetele și să consulte medicul înainte de a introduce constant aceste produse în dietă.