Criza de personal calificat: Rolurile cheie pe care antreprenorii nu le găsesc azi

Află cât de greu le este antreprenorilor să găsească personal calificat și ce înseamnă asta de fapt pentru piața muncii.

Criza asta despre care tot auzim, cea legată de personalul calificat, parcă nu mai e o știre, ci o realitate care ne lovește zilnic, direct în moalele capului. Nu-i așa? Toți prietenii care au afaceri sau caută locuri de muncă Arad, se plâng de acest fapt. E suficient să te uiți pe orice site de recrutări ca să vezi că se caută multe, dar se găsesc puține.

Pare o ecuație simplă, dar de fapt e plină de variabile care se mișcă haotic. Antreprenorii pur și simplu nu reușesc să acopere niște roluri care, culmea, sunt fundamentale. Nu vorbim de locuri pe care le poate face oricine după o zi de instruire. Vorbim de posturi cheie.

De exemplu, un bun sudor, un electrician care știe ce face sau un contabil care nu te bagă în faliment din greșeală. Oricine a încercat să repare ceva mai serios prin casă știe cât de greu e să dai de un meșter bun. Acum, înmulțiți asta la scara unei afaceri. Vedeți unde e problema?

Unul dintre cele mai fierbinți segmente e cel tehnic, cel care presupune o meserie „adevărată”, învățată cu mult exercițiu. Maistrul ăla de la fabrica de componente, de pildă, care știe exact cum să regleze utilajul ăla vechi, dar care scoate piesele perfect.

Oamenii aceștia, cu experiență sedimentată de ani de zile, sunt aur curat. Și pe bună dreptate, cer salarii pe măsură. Dar chiar și la salarii bune, nu sunt suficienți. Mulți fie au plecat demult, fie se apropie de pensie și nu prea are cine să le ia locul. Și atunci, ce faci? Încerci să antrenezi, bineînțeles, dar e un proces de durată, nu se întâmplă peste noapte.

Mai e și zona de specialiști din domenii care au explodat. Să luăm un specialist în marketing digital. Nu e doar despre a da drumul la niște reclame pe internet. E despre a înțelege algoritmi, comportamentul cumpărătorului, cum să scoți maxim din fiecare bănuț investit. E o muncă creativă, analitică și tehnică în același timp. Mulți tineri se îndreaptă spre zona asta, dar puțini ajung la nivelul la care chiar produc rezultate notabile. E o diferență uriașă între a ști să folosești un instrument și a avea viziunea să-l folosești eficient.

Apoi, există și pozițiile de management de mijloc: șefii de echipă, coordonatorii de proiect. Ei trebuie să fie și buni tehnic, să înțeleagă detaliile muncii, dar să aibă și niște abilități sociale de invidiat. Să știe să motiveze echipa, să gestioneze conflicte, să livreze feedback neplăcut fără să demotiveze pe nimeni. Astea sunt lucruri care nu se învață în facultate, ci se șlefuiesc, cel mai adesea, cu multe greșeli și cafele amare.

Pare că ne învârtim într-un cerc vicios. Firmele nu găsesc oameni calificați, nu se pot dezvolta. Angajații se simt suprasolicitați pentru că trebuie să preia și munca celor care lipsesc, calitatea serviciilor scade, iar frustrarea crește. Și aici intervine și o problemă de atitudine. Mulți antreprenori povestesc că nu e neapărat despre cât de multe știe cineva, ci despre cât de în serios își ia munca.

Ce-i de făcut? Încă nu s-a găsit un răspuns clar și nici nu cred că cineva are o rețetă magică. Dar e evident că soluția nu stă doar în a arunca mai mulți bani în piață, deși asta ajută.

Poate ar trebui să investim mai mult în pregătirea aia din școlile profesionale, să o facem mai atractivă și mai conectată la ce are nevoie economia acum. Sau poate, ca antreprenori, să ne gândim mai bine cum le oferim angajaților un mediu de lucru în care chiar să vrea să rămână și să crească. Nu doar un salariu, ci și flexibilitate, respect și șansa să simtă că munca lor chiar contează.

Până la urmă, oamenii buni nu caută doar un loc de muncă, ci o șansă de a fi cu adevărat utili. Și pare că asta e ceea ce piața, în momentul ăsta, nu reușește să le ofere la scară largă. Așa că, până la urmă, criza asta e a noastră, a tuturor.