Castelul Peleș, una dintre cele mai prestigioase reședințe regale din Europa, se confruntă cu o problemă gravă de întreținere, evidențiată de imaginile recente surprinse în timpul lucrărilor de curățenie generală. Situația relevă tensiunea dintre statutul oficial al instituției și realitatea din teren, așa cum o arată dovezile surprinse în interior.
Fotografii realizate recent în timpul „curățeniei generale și conservării preventive” scot în evidență depuneri masive de praf pe mobilier, lambriuri și ornamente, indicând o îngrijire deficitară care contrazice standardele unui muzeu național.
Deși instituția anunță periodic acțiuni de igienizare, imaginile intrate în posesia Libertatea arată straturi vizibile de praf și o stare ce amintește mai degrabă de un spațiu abandonat decât de un monument vizitat anual de mii de oameni.
Muzeul a fost închis între 3 noiembrie și 2 decembrie 2025, timp în care activitățile de igienizare au fost realizate de supraveghetoarele muzeului, nu de o companie specializată. Doar pentru intervențiile de la înălțime au fost contractate servicii de alpinism utilitar. În unele încăperi, praful acumulat nu poate fi pus pe seama unui interval scurt, iar surse interne spun că „o astfel de curățenie generală nu s-a mai făcut în muzeu de cel puțin șase, șapte ani”.
Practici improvizate, precum utilizarea scărilor metalice așezate direct pe covoare și folosirea pantofilor sport în timpul lucrului, lasă impresia unui proces neadaptat valorii exponatelor. Obiectele sunt curățate cu „o cârpă banală”, iar prezența unui recipient cu soluție Pronto pe un raft ridică semne de întrebare privind compatibilitatea produselor folosite cu lemnul istoric.
Cu toate acestea, specialiști din cadrul muzeului subliniază că orice intervenție cu substanțe chimice asupra obiectelor din lemn trebuie atent monitorizată, deoarece anumite substanțe, cum ar fi alcoolul, pot afecta finisajele tradiționale.
Castelul Peleș a fost dotat încă din faza de construcție, în 1901, cu un sistem de curățenie considerat avansat pentru acea epocă, realizat de firma Brevets Herz-Kozac, care funcționează integral și astăzi. Echipamentul include două electromotoare ce pun în mișcare două pompe de vid, generând vacuum în canale cilindrice de 30 de milimetri montate în pereți, conectate la prize amplasate discret în colțurile holurilor.
Praful era aspirat prin aceste conducte și direcționat către două vase mari în formă de clopot, prevăzute în partea inferioară cu recipiente detașabile umplute cu apă, unde impuritățile erau filtrate înainte ca aerul curățat să fie evacuat în exterior. Întreaga instalație se găsește la subsol, în „camera aspiratorului”, iar sistemul permite folosirea unor furtunuri foarte lungi, activate printr-un buton aflat chiar pe mânerul de operare, facilitând o curățare eficientă a întregilor încăperi potrivit patrimoniupeles.ro.
În prezent, dispozitivul este pus în funcțiune doar ocazional și mai ales în scop demonstrativ, în timp ce curățenia de zi cu zi se face cu un aspirator obișnuit, incapabil să protejeze detaliile sculptate și materialele sensibile ale mobilierului regal.
National Park Service Museum Handbook, cunoscut drept „Biblia” muzeografilor, precizează necesitatea unei curățări regulate, blânde și realizate cu materiale adecvate, precum lavete moi și perii cu peri foarte fini. De asemenea, recomandările prevăd folosirea unor produse neutre, testate în prealabil, precum și un program de aspirare săptămânală cu filtre HEPA, pentru a preveni acumularea prafului care produce deteriorări ireversibile.