Tratat de manipulare: Cum sunt mătrășiți public tinerii care vor să acceadă în politică

Manipularea este un fenomen omniprezent în toate spațiile mediatice. În funcție de anumite caracteristici precum specificul vârstei, apartenența la o anumită clasă socială, preferințe pentru anumite lucruri, mass media pot aborda diferite tehnici de manipulare.

Cel mai frecvent se manipulează în aria politică. În funcție de legăturile pe care le au cu o anumită culoare politică, canalele de informare pot “ridica” sau “coborî” un anumit personaj până la a fi adulat sau denigrat de către publicul său țintă.

Jurnalistul Vlad Andriescu dă câteva exemple de manipulare clasică. Într-un articol pentru star-up.ro, acesta explică, folosindu-se drept cobai, cum ar reacționa o parte a presei dacă el ar decide să intre mâine în politică.

Despre el aflăm că are 27 de ani, este născut în Iași, părinții săi lucrează în străinătate, este căsătorit, soția sa fiind din Republica Moldova.

Andriescu a lucrat patru ani la ziarul Adevărul și de un an și jumătate scrie la start-up.ro, dar mai colaborează ocazional cu Șapte Seri și Casa Jurnalistului.

“Să începem automătrășirea mea publică, folosind fapte cunoscute despre mine. Mă încadrez în toate categoriile de care se poate râde la Antena 3 sau România TV”, așa își începe Andriescu editorialul.

Primul lucru de care se poate lega o televiziune, un ziar sau un site rău intenționat este faptul că jurnalistul a lucrat pentru Adevărul, ziar finanțat de Cristian Burci, om de afaceri, cunoscut ca unul cu multe legături politice, care trec de liniile de partid.

“Evident, dacă ar fi să manipulez opinia publică despre mine, aș face-o printr-o astfel de mișcare:

Vlad Andriescu a lucrat patru ani la Adevărul. În 2013 a plecat din cadrul ziarului pentru a se alătura unui proiect finanțat de Cristian Burci. La întoarcerea la Adevărul, Andriescu a trecut brusc din poziția de redactor de mâna a doua la conducerea unei întregi secții. În următorii ani, poziția lui a crescut rapid, spre surprinderea celorlalți. Colegii lui spun că petrecea mult timp în birourile managerilor și redactorului-șef, se implica mai mult decât îi permitea poziția și chiar își asuma poziții de coordonare a site-ului adevarul.ro în lipsa șefilor. Nu e de mirare că la un moment dat Burci i-a acordat dreptul de a avea o emisiune la Prima TV, deși e clar că pregătirea lui era una îndoielnică. Rating-urile au fost slabe, dar, cu toate acestea, Andriescu a fost păstrat, împreună cu ceilalți doi colegi, timp de patru luni pe post. La Adevărul, Andriescu a fost protejat și chiar s-a dat cu părerea despre subiecte politice, atacându-l pe Victor Ponta în diverse editoriale, fiind unul dintre cei care a fost un constant critic al fostului premier”, scrie Andriescu.

Al doilea exemplu vizează populația radicală și creștină.

“Ultimul meu articol scris pe blogul de la Casa Jurnalistului, acum vreo doi ani, se intitulează “Ayatolahii pizdei”. Urât din partea mea, știu. E despre interzicerea în cinematografe a filmului “Nymphomaniac” de Lars von Trier. Am folosit în acel text cuvintele ”pizdă”, ”pulă” și ”fute”. Recunosc, am făcut-o conștient, știind că vor prinde și articolul va fi viral. Am vrut să șochez un pic pentru a-mi transmite mesajul. Într-adevăr, articolul a circulat”, spune el.

Exemple ar mai fi, spune Andriescu. De la faptul că soția sa a obținut o bursă prin fundația Soros sau că el a câștigat un concurs finanțat de BRD și până la faptul că a participat la petreceri unde s-a ascultat manele.

“Sunt suficiente tehnici ca să mă scoată dintr-un joc politic”, arată el.

Concluzia? Dacă vrei să distrugi un om o poți face foarte ușor folosindu-te de informații disponibile public.

“Trebuie doar să știi cum să o învârți, trebuie să înțelegi ce știe sau ce nu știe audiența și care sunt sensibilitățile ei. Faptele sunt puțin importante la televizor, însă, de multe ori, volumul vocii și asocierea dintre personaje sunt cele care contează”, conchide Vlad Andriescu.