În Gândul de Joi, Ion Cristoiu vorbește despre operațiunea de salvare a copilului de doi ani din Teleorman, care a căzut într-un puț strâmt și ulterior, după 10 ore de eforturi ale pompierilor și salvatorilor. Jurnalistul se afla la acel moment într-o emisiune care a consacrat o perioadă de timp transmisiei în direct de la Balta Albă, unde operațiunile erau încă în desfășurare.
Ion Cristoiu cataloghează căderea copilului în puț drept o „afacere națională”, care a fost transformată într-un spectacol mediatic și de „rețeaua de publicitatea pe care o deține în presă Raed Arafat (putând vorbi chiar de o Divizie, paralelă și uneori suprapusă cu Divizia Presă a Binomului SRI-DNA)”.
Cristoiu spune că a fost nevoit să asiste în direct la acest spectacol pe care „îl știa pe de rost: gâfâiala patetică a fătucelor care transmit de la fața locului, Raed Arafat care vorbește despre măsurile de salvare cu bombasticismul obișnuit de regulă la operațiunile de salvare a pasagerilor de pe Titanic, cumetrele din sat care se ițesc pe la porți, spectacolul părinților deznădăjduiți până la nivel dostoievskian” și a intervenit cu întrebarea de ce nu s-a contactat Protecția Copilului.
Jurnalistul consideră că, în acest caz, imensul consum de forțe materiale și umane n-ar fi existat dacă părinții ar fi fost înzestrați cu ceea ce se cheamă minima responsabilitate de „producători de copii și nu de pisoi”, notând că presa a trecut sub tăcere iresponsabilitatea tipic românească a celor doi părinți.