Paleontologii cei mai abilise pot înşela în descoperirea unei noi fosile, pentru că în anumite situaţii poate fi confundată cu o simplă piatră din cauza deteriorării date de trecerea timpului. Din fericire, există o metodă rudimentară dar extrem de eficientă în a face distincţia: linsul.
Observaţiile de teren sunt complete dacă se folosesc mai multe simţuri decât văzul. O fosilă precum un fragment de ossau de cochilie poate fi uşor confundată cu o simplă piatră.
Natura poroasă a fosilei o deconspiră imediat, ceea ce face ca limba să rămână lipită de suprafaţa acesteia, scrie Curiosity.
Desigur, nu este necesar entuziasmul, dar ţine de gusturile fiecăruia. O simplă atingere a suprafeţei este suficientă pentru a determina textura fragmentului.
De asemenea, nu este singura instanţă în care geologii folosesc limba pentru a determina identitatea unui eşantion. Acelaşi lucru se procedează şi în cazul halitului (sarea), unde gustul sărat este o trăsătură particulară.