Vladimir Ghika, preot romano-catolic și principe român, va fi beatificat pe 31 august la București

Preotul romano-catolic și principele român Vladimir Ghika (1873-1954) va fi beatificat pe 31 august la București după ce, pe 27 martie, papa Francisc i-a recunoscut martiriul pentru credință, se arată într-un comunicat emis de Arhiepiscopia Romano Catolică București. Liturghia beatificării va fi oficiată la Romexpo și va fi prezidată de cardinalul Angelo Armato, trimisul Papei Francisc.

”Odată declarat fericit, monseno=iorul Vladimir Ghika va fi înscris în rândul fericiților și sfinților Bisericii Catolice și introdus în calendarul Bisericii locale, al Arhidiecezei Romano=Catolice de București și sărbătorit la 16 mai, ziua martiriului său”, scrie în comunicat.

Ghika este cel de al treilea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de Biserica Catolică. Înaintea sa au mai fost beatificați Szilard Ignac Bogdanffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare și Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud și Janos Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava.

Vladimir Ghika s-a născut pe 25 decembrie 1873 la Constantinopol fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Voda (1849-1856) și fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței). La 25 de ani acesta a mers la Roma, unde a studiat filozofie și teologie catolică la universitatea călugărilor dominicani.

În România, Vladimir Ghika s-a dedicat operelor de caritate și a deschis primul dispensar gratuit ”Bethleem Mariae”.

În 1913, în timpul războiului balcanic, a participat la serviciile sanitare.

„Pentru dăruirea lui plină de curaj în îngrijirea bolnavilor de holeră de la Zimnicea, a fost distins de către regele Carol I cu medalie militară, deși Vladimir Ghika era civil. Mai târziu, în timpul primului Război Mondial s-a implicat în misiuni diplomatice, în ajutorarea victimelor cutremurului de la Avezzano (Italia), a tuberculoșilor din ospiciul din Roma, a răniților de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare„, stă scris în comunicat.

Aflându-se în România la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, a ales să rămănă în țară, pentru a fi alături de săraci și bolnavi.

A fost arestat la 18 noiembrie 1952, acuzat de „înaltă trădare” și condamnat la trei ani de închisoare. Întemnițat la Jilava, a fost amenințat, bătut până la sânge și torturat. A murit doi ani mai târziu, la vârsta de 80 de ani.