Învierea Domnului este sărbătoarea în care toți credincioșii sunt chemați să se bucure și să ierte .
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că această zi este un ospăț al credinței unde nimeni nu trebuie să se teamă de moarte sau de păcate, pentru că Hristos a scos iadul din drepturile sale.
„De este cineva creștin bun și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, că de nimic nu va fi păgubit.”
„De a întârziat cineva până la ceasul al noulea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul ai unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, că darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă, miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.”
„Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru: și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.”
„Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul cel ce s-a coborât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-te pe tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea.”
„Unde-ți este, moarte, acul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; căci Hristos, sculându-se din morți, începătorul celor adormiți s-a făcut. Lui i se cuvine mărirea și stăpânirea în vecii vecilor. Amin”, a declarat Sfântul Ioan Gură de Aur în Cuvântul de învățătură pentru Învierea Domnului.
Sfântul Sava s-a născut în anul 334 și a crescut în evlavie sub îndrumarea preoților Sansalas și Gutticas. Când regele goților Atanaric a început prigoana, Sava i-a îndemnat pe toți să nu guste din cărnurile jertfite idolilor. În 372, un înger i-a spus să se întoarcă în satul său pentru a primi mucenicia. A fost bătut și legat de osii de căruță, dar harul Domnului l-a păzit fără răni. Când un slujitor a aruncat un drug de fier în pieptul lui, sfântul a spus că a simțit lovitura ca pe un fir de lână.
În final, Atharid a poruncit să fie înecat în râul Museos (Buzău). Chiar și atunci când păzitorii au vrut să-l lase liber, Sfântul Sava i-a certat, spunându-le că vede îngerii care vin să-i primească sufletul. După ce a fost ucis cu un lemn peste gât, moaștele sale au fost ridicate de frați și ulterior trimise în Capadocia la cererea Sfântului Vasile cel Mare.
„Tu socoteşti acum că m-ai rănit cu drugul. Să ştii însă că aceasta m-a durut atât de mult încât parcă ai aruncat în mine cu un fir de lână”, a declarat Sfântul Sava de la Buzău în fața chinuitorilor săi.
„De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă îngerii care au venit să mă primească!”, a declarat Sfântul Sava de la Buzău înainte de a fi înecat.
„Purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Sava, cel ce în apă ai fost omorât de către goţii păgâni, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre”, se arată în Troparul Sfântului Sava de la Buzău.
Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion, a trăit în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul. Pentru că a refuzat să semneze lepădarea de sfintele icoane, a fost prigonit și chinuit, trăind în mari lipsuri și mutându-se permanent dintr-un loc în altul pentru a păzi dogmele dreptei credințe. El a murit cu pace, fiind un pildă de statornicie și iubire de adevăr.
„Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vasile, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”, se arată în Troparul Sfântului Ierarh Vasile Mărturisitorul.