Sfântul Ierarh Dosoftei și cei cinci Sfinți Mari Mucenici – sărbătoriți azi, 13 decembrie, în calendarul ortodox

Ziua de 13 decembrie adună în calendarul creștin-ortodox cinstirea a două categorii de sfinți: pe de o parte, o personalitate marcantă a culturii și spiritualității românești, Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, iar pe de altă parte, Cei Cinci Mari Mucenici: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest. Această zi ne invită la o meditație asupra credinței mărturisite prin nevoință cărturărească, dar și prin jertfă supremă în fața prigoanei.

Sfântul Ierarh Dosoftei, Cărturarul Luminii

Sfântul Ierarh Dosoftei, a cărui canonizare a fost proclamată solemn în 2005, este una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii și culturii române. Născut Dimitrie în 1624 la Suceava, el și-a desăvârșit studiile la Iași și la prestigioasa Școală Frăției Ortodoxe din Liov. După călugărie la Mănăstirea Probota, sub numele de Dosoftei, a urcat treptele ierarhiei, fiind Episcop de Huși și Roman, iar apoi de două ori Mitropolit al Moldovei.

Contribuția sa la dezvoltarea limbii literare românești este monumentală. Dosoftei este recunoscut drept primul poet național și primul versificator al Psaltirii în întreg spațiul ortodox răsăritean. De asemenea, a fost primul traducător al cărților de slujbă în Moldova și un pionier în traducerea literaturii dramatice, istorice și patristice în limba română. Din nefericire, viața i-a fost marcată de suferință, sfârșind în exil în Polonia în 1693, dar lăsând în urmă o moștenire culturală inestimabilă.

Sfinții Mari Mucenici: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest

Pe lângă pomenirea Mitropolitului Dosoftei, Biserica îi cinstește și pe Cei Cinci Sfinți Mari Mucenici, care au trăit și au pătimit în timpul persecuției anticreștine declanșate de împăratul Dioclețian (284-305).

Povestea lor începe cu Sfântul Eustratie, un dregător de seamă, care, văzând suferința creștinilor, și-a mărturisit public credința. Exemplul său l-a urmat imediat slujitorul său, Sfântul Auxentie, și apoi Sfântul Evghenie și Sfântul Mardarie, care au fost supuși la chinuri groaznice. Ultima jertfă a fost Sfântul Orest, un soldat roman de vază, care a fost martirizat după ce a refuzat să se lepede de Hristos. Acești sfinți reprezintă simbolul curajului absolut și al fidelității față de Mântuitor, înfruntând moartea cu o tărie de neclintit.