Sfântul Meletie, arhiepiscop al Antiohiei, este comemorat în calendarul creștin ortodox la 12 februarie. Născut în Armenia, din părinți creștini de neam nobil, a trăit în timpul împăraților Constanțiu (337-361) și Teodosie cel Mare (379-395), primind o educație aleasă atât în științe profane, cât și în dogmele credinței creștine.
Sfântul Meletie s-a remarcat prin viața sa îmbunătățită, dragostea față de Dumnezeu și aproapele, blândețea și smerenia, fiind iubit de toți cei din jur.
„De aceea a fost silit de cei dreptcredincioși a primi ca un vrednic, păstoria oilor celor cuvântătoare”, potrivit Vieților Sfinților, citat de Argerpres.
Inițial episcop al Sevastiei din Armenia, apoi în Veria Siriei, Meletie a fost ales arhiepiscop la Antiohia într-un context tensionat, marcat de conflictul cu ereticul Macedonie și arhiepiscopul Evdoxie, care căuta bogățiile Constantinopolului. Antiohienii, nemulțumiți de defăimarea Bisericii lor, l-au ales pe Meletie ca păstor al comunității lor.
În Antiohia, Sfântul Meletie a fost extrem de apreciat de popor, care și-a numit copii după numele său. El a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare și l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pe vremea când acesta era încă copil.
Meletie a fost preocupat de educația moral-religioasă a credincioșilor, spunând că „dacă va îndrepta mai întâi obiceiurile cele rele, smulgând spinii și ciulinii din holdele inimilor, să semene în ele mai cu înlesnire semințele dreptei credințe”.
Sfântul Meletie a păstorit Antiohia în perioade de prigoană, apărarea dreptei credințe fiind constantă în fața ereziei ariene.
A participat la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde s-a manifestat ca un înflăcărat apărător al ortodoxiei, sfârșindu-și viața în timpul lucrărilor sinodului.
În timpul păstoririi sale, Sfântul Meletie l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, primul stilit al creștinismului, care inițial se lega cu lanțuri de fier de un deal înalt.
Meletie i-a spus: „Poate omul și fără obezi să se stăpânească pe sine și nu cu fiare să se lege de un loc, ci cu voia și înțelegerea”. Simeon a urmat sfatul său, legându-se de bunăvoie pentru Hristos.