Andrei Pleșu: Fără o unificare a memoriei, fără o condamnare comună a nazismului şi a comunismului, Europa nu va fi omogenă

Scriitorul Andrei Pleșu susține că fără o condamnare comună a nazismului şi a comunismului, Europa nu poate fi omogenă. Afirmația a fost făcută joi în cadrul în cadrul conferinţei „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 21“, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer, în spaţiul ce găzduieşte expoziţia foto-documentară „Comunismul în România“, informează Adevărul.

În cadrul evenimentului scriitorul Andrei Pleşu, alături de ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, şi de directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer, Martin Sieg, au explicat necesitatea asumării responsabilităţii faţă de trecut într-un mod comun, la nivel european, atunci când vorbim de regimurile totalitare.

„Europa e foarte neomogenă fără a avea o condamnare comună a nazismului şi comunismului. (…) Vreau să reamintesc o vorbă pe care a spus-o, după 1989, fostul ministru de Externe al Poloniei – mare istoric, profesor la Sorbona: «Pentru ca Uniunea Europeană să aibă loc cu adevărat, trebuie să aibă loc şi unificarea memorie europene». Aşadar, fără să ajungem să depăşim o anumită asimerie între ceea ce ştim şi condamnăm în zona nazismului şi ceea ce ştim şi condamnăm în zona comunismului, Europa va fi neomogenă”, a explicat Andrei Pleșu.

„Dacă vrei să faci o expoziţie despre răul nazist ai un material documentar imens. Şi asta pentru că – să mă ierte domnul ambasador – nemţii au procedat serios. Au făcut fotografii, documentare, filme, procese verbale etc. Există o arhivă enormă care poate fi expusă. În schimb, dacă vrei să expui, în mod simetric, ceva din spaţiul comunist ai fotografii de victime, câte-o maşină de scris, un birou, o celulă, dar sunt lucruri fără impact emoţional, care nu dau o imagine reală a ceea ce s-a întâmplat. Cert e că au fost două proceduri perfect diferite: una se făcea discret, fără prea multe însemnări oficiale, alta se făcea funcţionăreşte. Asta a dat o anumită impresie, la un moment dat, pe care istoricul francez Alain Besançon a explicat-o foarte bine: când citeşti texte despre cele două dimensiuni istorice dramatice ale secolului XX, ai impresia că despre nazism se vorbeşte, pe bună dreptate, ca despre răul absolut şi despre comunism ca de un accident meteorologic“, a mai declarat scriitorul.

Expoziţia „Comunismul în România“ prezintă secvenţial imagini şi mărturii care acoperă teme precum: ideologia comunistă, cucerirea puterii în România, Securitatea ca instrument al Partidului Comunist, ţărănimea şi colectivizarea, politicile demografice, politica externă, îmchisorile comuniste, viaţa cotidiană, precum şi evenimentele din decembrie 1989.