„Bogdaproste” sau, „bodaproste”, cum mai este folosit în forma sa colocvială, este o expresie pe care o auzim adesea de la români. Cu siguranță fiecare dintre noi a remarcat că „bogdaproste” nu prea seamănă cu restul cuvintelor uzuale din română.
Printre mulțimea de limbi care și-au lăsat amprenta, de-a lungul veacurilor, asupra poporului nostru, poate cea mai importantă, după latină, este slavona.
În timp ce aproximativ 20% din cuvintele românești sunt de origine slavă, procentul cuvintelor rămase din dacă este surprinzător de mic.
„Bogdaproste”, cuvânt uzual pentru noi, este unul din cuvintele originare din slavonă, limba din care a evoluat bulgara modernă și limba care a fost folosită în bisericile românești, vreme de secole.
Cuvântul poate fi tradus în mai multe feluri, însă cel mai precis înțeles este „Dumnezeu să-i ierte”.
După cum știm deja, limbajul este în continuă schimbare. Nicio limbă nu rămâne „bătută în cuie”, ci evoluează constant, modificându-se pentru a putea reflecta diversele schimbări din societate.
În Biserica Ortodoxă unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este acela de a pomeni morții, iar expresia „bogdaproste” este folosită drept o formă de recunoștință în momentul în care se primește ceva ce a aparținut celui trecut în neființă, imediat cum acestea au fost binecuvântate de preot.
Așadar, „bogdaproste” este cuvântul folosit atunci când primim ceva de pomană, iar răspunsul obișnuit pe care îl dăm este „să fie primit”.
Pomenirea morților este un obicei familiar în credința Ortodoxă, „bogdaproste” fiind, astfel, o rugăciune către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor care au murit.