Expoziția de pictură și desen „Orice drum e un ocoliș” a lui Constantin Flondor, la Galeria Română până pe 4 ianuarie. Vernisajul are loc pe 6 decembrie

Galeria Româna va găzdui expoziția de pictură și desen „Orice drum e un ocoliș”, semnată Constantin Flondor, în perioada 6 decembrie 2022 – 4 ianuarie 2023. La vernisajul din 6 decembrie, ora 19, va participa și artistul, iar în deschidere va lua cuvântul prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu.

Expoziția va putea fi vizitată de luni până vineri, între orele 10:00 și 18:00, și sâmbăta, de la 10:00 la 15:00.

„Genericul sub care urmează să fie așezată expoziția de la Galeria Romană e datorat artistului însuși. După cum opera lui Constantin Flondor ni se înfățișează aidoma unui întreg marcat de complexitate și profunzime, tot așa și aserțiunea potrivit căreia «orice drum e un ocoliș» își dezvăluie complexitatea și, desigur, profunzimea. O face prin chiar caracterul ei sibilinic. Spusa artistului îndeamnă la meditație și deopotrivă la descifrare, fie aceasta una plină de sfială, ori poate, dimpotrivă, una cutezătoare.

Angajându-se pe calea descifrării, analiștii operei lui Constantin Flondor, mai vechi și mai noi, dar și simpli privitori dedicați ai tablourilor sale nu vor putea formula decât simple ipoteze privitoare la acest mesaj generic, generos în substanța sa, însă abscons. Doar un lucru e sigur, că artistul îl face părtaș pe privitorul operei sale la realitatea pe care o desemnăm – negăsind cuvinte mai potrivite – prin sintagma «mister al creației». E de avut în vedere tainica împărtășire din puterile facerii, fie și numai una infinitezimală. Și nici nu ar putea fi altfel, de vreme ce însușirea creatoare e proprie doar Atotțiitorului.

I-a fost dat artistului să se împărtășească din ea, nu direct, ci «prin participare», iar privitorilor operei sale printr-o participare de ordin secund. Angajat pe calea creației, Constantin Flondor îl „trage după sine” pe contemplatorul imaginilor pe care le-a plăsmuit. Și nu are importanță dacă acest «tovarăș de drum» se raportează la faza geometric-pitagoreică a creației, sau la manifestările creatoare impregnate de maxima picturalitate, acelea proprii «fazei Prolog».

Aserțiunea potrivit căreia «orice drum e un ocoliș» induce – fie și numai în aparență – ideea de îndoială, de frământare, urmată de un moment al deciziei clarificatoare. Când artistul se abate de la drumul «în linie dreaptă», așadar de la cel scurt, menit a conduce direct la ținta izbânzii artistice, e de bănuit că «redirecționarea» succede unui moment de cumpănă. Iată doar una dintre posibilele interpretări ale aserțiunii artistului, sub care actuala expoziție de la Galeria Romană e așezată în chip generic. Analistul imaginii, dar și vizitatorul expoziției nu pot decât bănui că amintita cumpănă e una de natură stilistică.

O atare natură se lasă recunoscută în cei doi «poli» care guvernează creația lui Constantin Flondor, cel geometric-pitagoreic și cel numai aparent potrivnic, care se lasă recunoscut în materia picturală pulsatilă, înrudită cu aceea a țesutului viu. Oricare ar fi drumul său stilistic, artistul ne face părtași ai uneia și aceleiași realități esențiale, care se confundă cu noima sădită în adâncul lucrurilor. Aceasta devine chiar tema majoră a creației lui Flondor.

Iată de ce «drumul ocolit» poate lua și forma unei pendulări între amintiții poli. Nu este imposibl a admite că imaginile prezente pe simezele Galeriei Romană indică momentul în care pendulul, sătul să tot oscileze între structurile geometrice și cele organice, și unele și altele încărcate de preaplinul existențial, oprindu-se fie și numai virtual din mișcarea-i monotonă, ne dezvăluie inefabila suprapunere a amintitelor structuri plastice și, de bună seamă, a celor ideatice, prin aceasta chiar semnalând admirabila organicitate a creației lui Constantin Flondor.

Altfel spus, operele începuturilor, ale maturității creatoare, dar și acelea recente, «de ultimă oră», vădesc una și aceeași preocupare, luând, fiecare, forma unor «variațiuni» pe tema realității înalte și inefabile, de nedefinit, căreia teologii, învățații, dar și artiștii cei mai dăruiți – poeți, muzicieni, coregrafi și plasticieni – au convenit și au acceptat să îi spună ființă. Despuiate de orice caracter decorativ ori calofil, operele lui Constantin Flondor sunt hotărâte să rostească – după exemplul psalmistului – ființa: «Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria»”, spune prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu.