După ce Parlamentul a aprobat proiectul liberalilor privind dublarea alocațiilor copiilor, în spațiul public au apărut atât păreri pro cât și contra.
Jurnalistul Florin Negruțiu susține că a face un copil în România a devenit o probă de curaj, iaar ideea de a-l face și pe cel de-al doilea e o adevărată nebunie. Chiar și așa “alocația de 84 lei e la fel de mică precum cea de 42”.
“Nu se cresc copii cu alocaţia de la stat. Mai mult, nu se fac copii pentru alocaţia de la stat. Cu toate acestea, pentru multe familii din zonele sărace alocaţia copiilor este singurul venit stabil. Şi da, există români care fac copii pe bandă rulantă pentru a beneficia de alocaţia de la stat. Alocaţia copiilor devine astfel o formă mascată de protecţie socială pentru adulţi”, susține jurnalistul pe Gândul.
Pentru multe familii din România, care şi-ar putea permite să crească un copil cu tot ce-i trebuie, a face acest pas a devenit o probă de curaj: problema nu este cum să-l fac, ci cum să-l cresc.
„Şi cum să mai şi muncesc ca să fac bani în tot acest timp. Pentru multe tinere mame, găsirea unui job după terminarea concediului maternal devine o adevărată aventură. Mulţi părinţi se dau de ceasul morţii ca să găsească o gradiniţă decentă nu lângă casă, ci lângă serviciu: să-l duci, să-l iei, să-l plimbi, să fugi cu el la doctor când face febră şi să-ţi mai îndeplineşti şi sarcinile de la muncă, sub privirile încruntate ale şefului care are sau nu înţelegere faţă de prezenţa unei mogâldeţe jucându-se printre calculatoarele angajaţilor („N-am avut cu cine să-l las…”) – iată câteva experienţe tari, româneşti, pe care le-au trăit probabil mulţi dintre cei care citesc acest text. În aceste condiţii, ideea de a-l face şi pe al doilea copil pare, pentru mulţi români din clasa medie, o adevărată nebunie”, scrie Negruțiu.
„84 e la fel de puţin ca 42. O familie care se bazează exclusiv pe aceşti bani n-o să cumpere niciodată pamperşi şi lapte praf, ci, într-un caz fericit, cartofi şi pâine pentru toată casa. E bine ca oamenii în nevoie să primească un pic mai mult de ajutor. Dar revin: asta nu rezolvă cu nimic problema creşterii copiilor, ci o problemă de subzistenţă a adulţilor. Şi mai cred că nu toată lumea are nevoie”, mai spune acesta.