Monilioza fructelor de semințoase (putregaiul brun) – una dintre cele mai păgubitoare boli ale mărului și părului

Monilioza fructelor de semințoase, cunoscută și sub denumirea de putregai brun este una dintre cele mai frecvente și mai periculoase boli întâlnite în livezile de măr și păr. Deși poate afecta peste 40 de specii de plante din familii diferite, impactul economic cel mai mare îl are asupra pomilor fructiferi, mai ales în anii cu umiditate ridicată și variații mari de temperatură.

Boala este produsă de ciuperca Monilinia fructigena și se manifestă atât în livadă, cât și după recoltare, în timpul depozitării fructelor. De multe ori, pagubele devin evidente abia aproape de maturitatea fructelor sau chiar în depozit, ceea ce face ca monilioza să fie cu atât mai periculoasă.

Cum se manifestă monilioza în livadă

Monilioza poate ataca ramurile, florile și fructele, în diferite stadii de dezvoltare. Primăvara, în perioada înfloritului, primele semne apar pe lăstarii tineri. Aceștia încep să se vestejească, iar frunzele și florile se brunifică și se usucă, rămânând adesea agățate de ramuri.

Pe scoarța ramurilor atacate și pe florile afectate apar mici formațiuni de mucegai, sub formă de pernute cenușii-gălbui. Acestea sunt alcătuite din miceliul și sporii ciupercii și reprezintă o sursă importantă de infecție pentru restul pomului.

Atacul asupra florilor poate fi ușor confundat cu efectele înghețurilor târzii de primăvară. Diferența este că, în cazul moniliozei, printre florile brunificate și uscate se mai pot observa și flori perfect sănătoase. Această formă de manifestare este cunoscută sub denumirea de „monilioza din anul precedent”.

Monilioza de primăvară și căderea fructelor tinere

Pe măsură ce sezonul avansează, boala poate afecta fructele tinere, mai ales la păr. Când fructele au dimensiunea unei alune, acestea se brunifică, se înnegresc și cad în masă. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „monilioza de primăvară”.

De multe ori, această cădere este confundată cu căderea fiziologică normală a fructelor. Totuși, există o diferență clară: în cazul căderii fiziologice, fructele cad verzi, în timp ce în cazul moniliozei, ele se brunifică înainte de a cădea.

Putregaiul brun – forma cea mai cunoscută a bolii

În timpul verii, când fructele se apropie de maturitate, monilioza devine mult mai vizibilă. Pe suprafața fructelor apar pete brune care se extind rapid, afectând pulpa în profunzime. În scurt timp, fructul putrezește aproape complet și, de cele mai multe ori, cade de pe pom.

În condiții de temperatură ridicată și umiditate mare, pe suprafața zonelor putrezite apar fructificațiile ciupercii, dispuse în cercuri concentrice. Aceasta este forma clasică de atac, cunoscută sub denumirea de „putregai brun”. Deși poate fi confundată cu alte boli, precum atacul de Glomerella cingulata, în cazul moniliozei extinderea țesuturilor afectate este mai superficială.

Dacă vremea este umedă, dar mai răcoroasă, fructele se brunifică, apoi se înnegresc, fără a mai apărea sporii la suprafață. În interiorul fructelor se formează scleroți, iar această formă este cunoscută sub numele de „putregai negru”, frecvent întâlnită în depozite.

Mumifierea fructelor și sursele de infecție

În anii secetoși, fructele atacate nu mai putrezesc, ci se usucă, se zbârcesc și rămân atârnate în pom pe timpul iernii. Acest fenomen poartă numele de „mumifierea fructelor” și reprezintă una dintre cele mai importante surse de infecție pentru anul următor.

Ciuperca poate ierna atât sub formă de miceliu în scoarța ramurilor, cât și sub formă de scleroți în fructele mumifiate. Odată cu venirea primăverii, sporii sunt eliberați și răspândiți cu ajutorul vântului, al ploii sau al insectelor.

Condiții favorabile apariției moniliozei

Monilioza este favorizată de umiditatea ridicată a aerului, de prezența picăturilor de apă pe fructe și de rănile produse la nivelul acestora. Insectele dăunătoare, precum viermele merelor (Cydia pomonella), viespile sau grindina creează porți de intrare ideale pentru ciupercă.

De asemenea, rănile produse în timpul recoltării, manipulării sau transportului fructelor favorizează apariția infecțiilor târzii, care se manifestă ulterior în depozit.

Prevenirea și combaterea moniliozei

Prevenția joacă un rol esențial în controlul moniliozei. Este recomandată îndepărtarea și distrugerea, prin ardere, a lăstarilor și fructelor atacate, inclusiv a celor mumifiate. Menținerea unei coroane aerisite și evitarea rănirii ramurilor și fructelor contribuie semnificativ la reducerea riscului de infecție.

Combaterea chimică se bazează pe aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice, adaptate fiecărei faze de vegetație. Tratamentele trebuie efectuate preventiv sau imediat după apariția primelor simptome, respectând dozele și momentele recomandate.

Informații și produse utile pentru pomicultori

Pentru cei care caută soluții eficiente, fitofarmacia Botaniștii este un magazin unde se găsesc erbicide, insecticide, fungicide și alte produse pentru protecția plantelor, necesare atât în pomicultură, cât și în alte tipuri de culturi.

În plus, Botaniștii pun la dispoziție și un blog informativ, cu articole dedicate bolilor plantelor. Aici sunt explicate clar simptomele, metodele de identificare, ce tip de fungicid se recomandă pentru fiecare boală și cum trebuie aplicat corect, pentru a obține rezultate bune și sigure.

Monilioza fructelor de semințoase este o boală care poate provoca pierderi semnificative dacă nu este gestionată corect. Identificarea timpurie a simptomelor, eliminarea surselor de infecție și aplicarea tratamentelor adecvate cu fungicide sunt esențiale pentru protejarea producției.

O strategie corectă de prevenire și combatere, susținută de informații corecte și produse de calitate, poate face diferența între o recoltă compromisă și una sănătoasă, valorificată la maximum.