Nepotul unui fost gardian de la închisorile comuniste a cerut iertare deținuților politici pentru acțiunile bunicului său

Președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Radu Preda, a povestit un gest frumos făcut de un tânăr care a aflat că bunicul său a fost gardian în închisorile comuniste.

Tânărul, care nu a apucat să vorbească despre acest lucru cu bunicul său deoarece acesta a decedat pe când el avea doar 5 ani, s-a documentat despre lagăre comuniste și chinurile la care erau supuși deținuții politici și a trimis o scrisoare sociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) prin care le cere iertare în locul bunicului.

"Conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) a primit de curând o scrisoare nefirească în firescul ei şi, în plus, menită să ne arate ce lipseşte în profunzime societăţii româneşti de azi.

Nepotul unui fost gardian pe la mai multe închisori şi lagăre de muncă a aflat, după 1989, despre sistemul concentraţionar al regimului comunist şi despre condiţiile dure de viaţă din aceste spaţii ale luptei de clasă. Chiar dacă nu a putut sta de vorbă cu bunicul pe temă, el murind pe când nepotul avea cinci ani, îl frământă întrebarea dacă a fost nemilos şi vrea să afle detalii. În aşteptarea unui răspuns, tânărul îşi cere iertare în locul bunicului său şi, cu strângere de inimă, îşi mărturiseşte speranţa că acesta nu a făcut totuşi parte din categoria torţionarilor", dezvăluie Radu Preda într-un editorial în Adevărul.

Radu Preda, care este teolog la bază, susține că acest gest nu este doar unul simbolic și este extrem de necesar pentru viitorul unei țări care a trecut prin episoade de o asemenea cruzime.

"Revenind la nepotul de gardian, asemeni actului de justiţie, nici iertarea nu este niciodată prea târzie. Mai ales o societate traumatizată precum a noastră are nevoie de asemenea momente cu valoare terapeutică. Nu putem judeca pe nimeni după familie, nici în bine şi cu atât mai puţin în rău. Cu toate acestea, simpla convieţuire prin indiferenţă nu poate garanta solidaritatea unui corp social. Chiar dacă nu mai pot fi reparate toate abuzurile – cum îi redai unui om tinereţea furată?! –, măcar starea de spirit poate fi alta. Până la urmă, asumarea istoriei este cea mai mare şi mai sigură investiţie în viitor", susține Radu Preda.