Emilia C., o văduvă din Iași, a cerut în instanță dreptul de a deveni mamă, cu un embrion implantat, după ce soțul ei a murit într-un accident rutier. Părinții și fratele bărbatului decedat s-au opus, acuzând-o pe văduvă de imoralitate și egoism. Justiția a pronunțat un prim verdict, care poate fi atacat. Femeia, însă, e sub presiune, căci trecerea timpului îi scade șansele de a deveni mamă.
Conform contractului încheiat cu clinica, embrionii neutilizați sunt distruși dacă unul dintre beneficiari moare. Pentru că Emilia a insistat să devină mamă, a apelat la instanță.
Clinica a spus că n-are nicio problemă ca procesul de fertilizare „in vitro” să meargă mai departe dacă va exista o hotărâre judecătorească în acest sens, numai că s-a opus vehement familia bărbatului.
În instanță, Emilia a spus că a fost cu bărbatul respectiv 20 de ani, au tot încercat să aibă copii pentru că și-au dorit enorm, dar nu au reușit, așa că au apelat la procedura de fertilizare „in vitro”. În 8 luni, încercaseră trei proceduri de fertilizare, așa că nu se putea problema ca bărbatul să se fi răzgândit.
Ea a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează dreptul mamei de a decide soarta embrionului care îi poartă patrimoniul genetic, scrie Ziarul de Iași.
În schimb, părinții și fratele bărbatului s-au opus categoric pe motiv că dezbaterea succesiunii și partajul voluntar fuseseră deja făcute. Dacă soțul va avea un descendent, aceștia vor fi excluși de la moștenire – trei sferturi din aceasta va reveni copilului, iar un sfert, soției supraviețuitoare.
Părinții și fratele bărbatului au mai susținut că ei nici nu locuiau împreună. Emilia C. era farmacistă în Bârlad, iar soțul său lucra în comuna gălățeană Cudalbi și se întâlneau doar la sfârșit de săptămână. Ei au mai spus că soțul se apucase de băut, ceea ce dusese la deteriorarea relației. De altfel, la momentul accidentului, bărbatul avea o alcoolemie de 2,26‰. Ei au mai acuzat-o pe femeie că e obsedată să devină mamă și că vrea să condamne un copil la o viață fără tată.
De partea cealaltă, Emilia C. a spus că decizia de a aduce pe lume un copil n-are cum să fie una egoistă ci, dimpotrivă, altruistă și curajoasă. Ea a mai spus că nu era despărțită de soț, ci trăiau separat din cauza locurilor de muncă, iar acesta mereu i-a fost alături în procesul de a deveni mamă, pentru că și el voia să fie tată. De asemenea, femeia a negat că el se apucase de băut și că relația lor se deteriorase.
Magistrații au remarcat „reglementările extrem de reduse” în domeniul reproducerii asistate și și-au bazat concluzia pe principiile autonomiei de voință și voinței interne a celor doi soți.
Judecătorii au susținut că e puțin probabil ca bărbatul să se fi răzgândit, după ce i-a fost alături femeii atâta timp.
„Instanța nu poate primi apărările intervenienților prin care susțin atitudinea egoistă în speranța unei ultime încercări de a obține o sarcină și de a aduce pe lume un copil având în vedere ansamblul eforturilor depuse împreună și solidar de către cei doi soți. Ambii erau determinați de dorința conceperii unui copil, indiferent de ce s-ar întâmpla. Totodată, relația durabilă de aproximativ 20 ani nu denotă o decizie de moment sau pasageră, ci mai degrabă o construcție solidă ghidată de sentimente părintești. (…)
În fine, instanța pune accentul pe interesul superior al copilului și pe drepturile pe care acesta le dobândește încă din momentul concepțiunii, cu condiția de a se naște viu, în ciuda faptului că într-o asemenea situație ar opera o modificare a modului de repartizare a bunurilor succesiunii rămase de pe urma defunctului sau alte beneficii ce decurg din starea civilă”, au arătat magistrații, citați de Ziarul de Iași.
În consecință, Judecătoria a dispus ca femeia să continue procedura de fertilizare „in vitro”, numai că decizia nu e definitivă și poate fi contestată cu apel.