Ultima fotografie cu filosoful Mihai Șora în viață a fost publicată pe pagina sa de Facebook în urmă cu patru zile, pe data de 21 februarie, când filosoful a vizitat o librărie.
Cu această ocazie, pe pagina de Facebook a lui Mihai Șora a apărut o postare despre efectele negative ale propagandei și despre regimurile autoritare care emenință Europa.
În postarea sa, Mihai Șora s-a arătat deranjat de faptul că în librărie cărțile de filosofie sunt așezate izolat, nu la vedere:
“Că Bellezza și Bruttezza sunt legate știm deja. Esențial e să nu le gândim și așezăm pe aceeași treaptă, la același nivel sistemic, ideatic. Și nu, cea dintâi nu câștigă întotdeauna în conflictul cu cealaltă, oricât de încrezători am fi sau bătăioși când trebuie salvată. E ceea ce spunea cândva Aron despre democrație: trebuie să fii naiv sau desprins de realitate ca să crezi că democrația are mereu câștig de cauză, că rațiunea este – din capul locului și pentru totdeauna – victorioasă. De aceea, insista Aron, trebuie 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐚𝐫𝐦𝐞𝐳𝐢 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐩𝐜𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 [«armer la sagesse»]. Cu alte cuvinte: să nu cedezi nimic statelor totalitare, nici militar, nici în planul ideilor.
Ce are mai de preț Europa sunt tocmai mințile cetățenilor ei; în ele se află resursele, din ele vin și bunăstarea, și tehnologiile, libertățile individuale și pacea. 𝐄𝐥𝐞 trebuie protejate cu orice preț de toxinele propagandei statelor totalitare, de veninul și falsurile distilate în presa aservită, de ideologi și extremiști care abia așteaptă să ajungă la putere. Mințile oamenilor, așadar, discernământul și capacitatea lor de înțelegere sunt adevărata miză a acestui secol, pentru lumea liberă.
Și iată de ce, dacă aș fi librar, aș pune cărțile de logică, de filozofie și istorie la intrare, în locuri vizibile… Nu înghesuite la etajul doi (spre care arăt acum cu degetul, scuze), unde nu urcă toată lumea”.
Filosoful Mihai Șora a încetat din viață sâmbătă, la vârsta de 106 ani. Vestea morții apare pe pagina sa de Facebook, unde soția sa, Luiza Șora a scris un mesaj emoționant:
„Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima”.