Noile descoperiri de pe partea îndepărtată a Lunii susțin teoria: „Luna a fost cândva un ocean global de magmă”

O analiză recentă a probelor selenare colectate de misiunea chineză Chang’e-6 a confirmat ipoteza că, în stadiile incipiente ale formării sale, Luna a fost acoperită în întregime de magmă. Această descoperire oferă perspective esențiale asupra originii și evoluției satelitului natural al Pământului transmite China Daily.

Studiul, condus de o echipă de cercetători de la Institutul de Geologie al Academiei Chineze de Științe Geologice, a fost publicat în revista Science. În cadrul misiunii Chang’e-6 din 2024, au fost prelevate 1.935,3 grame de material selenar din Bazinul Apollo, situat în craterul de impact Polul Sud-Aitken, pe partea îndepărtată a Lunii.

Analiza compoziției bazaltului, un tip de rocă vulcanică, a relevat similitudini între probele din partea îndepărtată și cea apropiată a Lunii. Bazaltul colectat de Chang’e-6, datat la 2,823 miliarde de ani, susține modelul unui ocean magmatic lunar. Cercetătorii sugerează că impactul care a creat Bazinul Polul Sud-Aitken ar fi putut influența mantaua timpurie a Lunii.

Modelul oceanului magmatic lunar propune că, în fazele incipiente, Luna a trecut printr-un proces global de topire, rezultând într-un vast ocean de magmă. Pe măsură ce acest ocean s-a răcit și a cristalizat, mineralele mai puțin dense au format crusta selenară, în timp ce cele mai dense s-au scufundat, constituind mantaua. Materialele topite rămase, îmbogățite cu elemente precum potasiu (K), elemente de pământuri rare (REE) și fosfor (P), au format stratul denumit KREEP.

Noile descoperiri aduc lumină asupra părții îndepărtate a Lunii

Până în prezent, toate probele selenare proveneau din partea vizibilă a Lunii, lăsând o imagine incompletă. „Fără eşantioane de pe partea îndepărtată era ca şi cum ai rezolva un puzzle din care lipsesc jumătate dintre piese”, a explicat Liu Dunyi, cercetător principal. Probele colectate de Chang’e-6 au completat acest puzzle, demonstrând prezența stratului KREEP și pe partea îndepărtată a Lunii.

Bazinul Polul Sud-Aitken, locul aselenizării misiunii Chang’e-6, este o formațiune impresionantă, având o lungime de 2.500 km și o adâncime de 13 km. Format în urma impactului unui asteroid acum 4,3 miliarde de ani, acest bazin este cel mai vechi și mai mare de acest tip din sistemul solar interior.

Descoperirea subliniază că diferite regiuni ale Lunii au evoluat distinct după solidificarea oceanului de magmă. Impacturile majore, precum cel care a creat Bazinul Polul Sud-Aitken, au influențat proprietățile fizice și chimice ale mantalei lunare. „Luna a fost cândva acoperită de un ocean magmatic global, însă bombardamentele ulterioare ale asteroizilor au cauzat procese de evoluţie diferite pe părţile apropiată şi îndepărtată”, a explicat Long Tao, un alt cercetător principal.

Echipa de cercetare intenționează să aprofundeze studiul istoriei timpurii a Lunii, considerând că locul de prelevare al Chang’e-6 ar putea oferi date valoroase despre impacturile timpurii din sistemul solar. Administrația Națională Spațială Chineză și-a reafirmat angajamentul de a avansa în explorarea lunară și de a împărtăși rezultatele științifice cu comunitatea internațională.

Această descoperire se alătură altor studii recente care susțin ipoteza oceanului magmatic lunar. De exemplu, publicația turcă AA transmite că misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a furnizat dovezi suplimentare în sprijinul acestei teorii, analizând mostre de sol lunar colectate de roverul Pragyan în apropierea polului sud lunar.

În plus, conform Arxiv, datele obținute de misiunea GRAIL a NASA au dezvăluit structuri magmatice sub suprafața Oceanus Procellarum, sugerând existența unor rețele complexe de magmă care au contribuit la activitatea vulcanică timpurie a Lunii.

Aceste studii combinate oferă o imagine mai clară asupra evoluției termice și geologice a Lunii, evidențiind importanța misiunilor internaționale în aprofundarea cunoștințelor noastre despre satelitul natural al Pământului.