"GROAZA lui Dragnea de ÎNCHISOARE îl face să PÂRJOLEASCĂ ogoarele, să OTRĂVEASCĂ fântânile"

Liderul PSD, Liviu Dragnea, se află într-o situație extrem de cricită. Procurorii DNA l-au pus sub urmărire penală într-un nou dosar, în care i-au pus și sechestru asigurator pe toată averea. Acesta se adaugă la o condamnare de 2 ani cu suspendare în dosarul Referendumului și la un alt proces aflat în primă fază la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest lucru l-a făcut pe liderul PSD să devină mai agresiv în declarații, să vorbească despre conspirații și răzbunări a "statului paralel" și să ceară urgentarea în Parlamentat a modificărilor la legile justiției. Aceste acțiuni sunt explicate de Andrei Manolescu într-un editorial pentru Dilema Veche în care acesta vorbește despre "groaza" cu care acționează Dragnea și îi pune în fața varianta recunoașterii și a unui pas înapoi pentru a rămâne după pedeapsă cu demnitate și respect.

"Groaza lui Dragnea de închisoare îl face să pîrjolească ogoarele, să otrăvească fîntînile. Se înfundă într-un rău tot mai mare. Nu știe că lucrurile pot fi și altfel. În fond, nu e acuzat de crime. Un eventual scurt stagiu la pușcărie (dacă va fi găsit vinovat) poate fi un mod de a-și recăpăta demnitatea (nu și demnitățile) în fața celorlalți. Demnitatea, iertarea și liniștea se pot obține dacă-ți recunoști greșelile. Căința e și un criteriu juridic. Din lipsa ei, Dragnea a primit la recursul din 2016 un an de pedeapsă în plus, dar nu pare să fi înțeles lecția asta. Prin părțile noastre, mulți consideră căința o opțiune perdantă, de fraier. Preferă să dea vina pe alții și să se lupte cu cei din jur decît cu ei înșiși. După închisoare, Adrian Năstase, de exemplu, trăiește destul de liniștit. Dacă și-ar fi recunoscut și greșelile, ar fi fost poate chiar și respectat", scrie Andrei Manolescu.

Acesta menționează și un interviu acordat de fostul director al penitenciarului Rahova, în care acesta vorbește despre profilul psihologic al politicienii care ajung după gratii, afirmând că aceștia adoptă o atitudine de "superioritate" în care acuză conspirații și nedreptăți în loc să meargă pe calea căinței și a iertării.

"Gheorghe Florian, fost director al penitenciarului Rahova, psiholog de formație, ne-a explicat odată, într-un articol, cum demnitarii închiși încearcă să pară și în pușcărie superiori și stăpîni pe situație, susținînd că „greșeala“ va fi reparată, că au relațiile necesare și, evident, că sînt nevinovați. Se știe că pretutindeni în lume închisorile sînt pline de „nevinovați“. În cazul foștilor demnitari, cu atît mai mult. Orgoliul lor mare îi împiedică să recunoască ceva. Dau vina pe alții, pe conspirații, pe sistem etc", scrie Andrei Manolescu.