Sebastian Lăzăroiu a scris propria ”Cronică de Cotroceni”. Suspendările lui Băsescu, pomenile electorale, criza economică și avansul justiției, printre subiectele abordate

Continuând drumul deschis de Adriana Săftoiu, Sebastian Lăzăroiu, fostul consilier al lui Traian Băsescu, a scris și el câteva rânduri, dar despre ceea ce consideră el că a fost cu adevărat important în ultimii ani.

Lăzăroiu a scris că a fost numit consilier prezidențial pe 20 martie 2007, în ziua în care a împlinit 37 de ani, și, în mai puțin de trei săptămâni, Traian Băsescu a fost suspendat în Parlament și a urmat campania pentru referendum. 

” Iată, doar câteva luni trecuseră de când intram și noi în rândul lumii civilizate și politicienii noștri puneau la încercare fragila democrație. Economia mergea bine, inflația scădea văzând cu ochii, lumea era fericită. Paradoxală țară, trebuie să-și fi spus occidentalii. E drept că justiția începuse, de puțin timp, să ia în colimator figuri controversate ale vieții politice și economice: Năstase, Patriciu, Voiculescu, Vântu și alții ca ei. Pentru omul politic Traian Băsescu situația era mai mult decât convenabilă. Era încă popular, e adevărat, ușor erodat după atacurile concertate ale trusturilor de presă deținute de faimoșii ”moguli”. Toate sondajele indicau o victorie zdrobitoare a președintelui suspendat, ceea ce însemna și o revitalizare politică după revenirea în funcție. Îmi amintesc mitingurile electorale din capitalele de regiuni. Era o tensiune formidabilă”, a caracterizat fostul consilier situația de atunci.

Politică - 03 dec, 22:15

Lasconi: E cel mai greu moment după 1989. Țara noastră parcă s-ar pregăti să fie pusă pe tava Rusiei / Deja pierdem bani. Nu putem să ajungem iar ca pe vremea lui Ceaușescu doar pentru că vedem promisiuni pe TikTok

”Era un sentiment de nedreptate, părea că cineva vrea să le fure președintele. Situația generală a fost gestionată înțelept la nivelul statului român, pentru că evenimentele riscau să arunce o serioasă umbră de îndoială asupra țării. Era foarte posibil ca indicatorii economici să se deprecieze rapid, ca investitorii să-și facă în grabă bagajele și să se uite după zone mai stabile . Din fericire asta nu s-a întâmplat pentru că, în afara țării, totul a fost perceput ca o hârjoneală politică cu un deznodământ previzibil. Dar cred că a fost și primul semnal că România riscă să devină copilul problemă al Europei”, a continuat acesta.

După aflarea rezultatului, mai scrie Lăzăroiu, Traian Băsescu a devenit chiar mai popular , iar PLD și PD, partidele care l-au susținut au câștigat o imensă cotă de popularitate. ”PSD și PNL, protagonistele acțiunii de suspendare s-au repliat rapid, lingându-și rănile, dar nimeni n-a plecat din funcție după înfrângere: Tăriceanu a rămas prim-ministru, cei 322 au rămas parlamentari, iar ”mogulii” și-au intensificat atacurile virulente la adresa instituției prezidențiale. S-a mai întâmplat ceva totuși, chiar în vara lui 2007, ceva ce părea să anunțe un dezastru pentru România. Întrucât PSD și PNL abia se mai vedeau pe radarele sondajelor, după tentativa eșuată de demitere, liderii lor au hotărât să recâștige popularitatea cu orice preț. Și prețul a fost cu adevărat mare pentru români. A început sarabanda pomenilor bugetare”.

” Politicienii noștri erau imperturbabili. În Parlament apăruse deja spirala populistă. Cineva făcea o propunere, toți parlamentarii se repezeau să o susțină. Se ajunsese la situația hilară în care ministrul educației avertiza la pupitrul forului legislativ că nu sunt bani pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, după care cobora în bancă, în calitate de deputat, și vota cot la cot cu gloata populistă dezlănțuită. În campania electorală Tăriceanu a inundat primăriile cu bani de ”investiții” spârărgând pușculița fondului de dezvoltare, cu vreo 3 miliarde în ea. PDL a câștigat la limită alegerile parlamentare și a dat premierul într-o coaliție cu PSD. Președintele a promulgat legea majorării salariilor profesorilor, o greșeală pe care ulterior și-a recunoscut-o. De altfel, legea nu a putut fi niciodată aplicată. Dar, dacă nu ar fi promulgat-o, în plină campanie electorală, probabil că PDL ar fi ieșit pe locul al doilea și Traian Băsescu ar fi irosit toți cei 10 ani de mandat cu guverne ostile.”, amintește Sebastian Lăzăroiu.

”Nota de plată pentru huzurul electoral” a echivalat cu intrarea României în criză și ajungerea chiar pe marginea prăpastiei. ”Neîncrederea în România, cu un deficit bugetar de 9%, cheltuieli cu statul nejustificate și reforme structurale mult întârziate, s-a manifestat încă de la primele vizite ale FMI din primăvara lui 2010. Cereau, printre altele, disponibilizări masive din administrație, scăderi de salarii și pensii., creșteri de taxe și impozite. A fost un al doilea moment extrem de dificil pentru statul român, după suspendarea din 2007”, amintește Lăzăroiu.

Fostul consilier susține că, fără un acord cu FMI, România risca să intre în incapacitate de plată. Pentru cei de la FMI, însă, soluția stătea în creșterea cotei unice, a TVA și a altor taxe. ” Priveau cu mare scepticism tăierile de salarii sau pensii, pentru că nu credeau că românii vor putea să suporte un an sau doi un regim auster. Dar mărirea cotei unice ar fi fost un dezastru pentru economia care abia gâfâia, din cauza contextului internațional (contractarea drastică a piețelor pentru export). Decizia de tăiere cu 25% a salariilor a fost îndelung chibzuită, discutată cu guvernul, cu specialiștii BNR și anunțată de Președintel României. Politicienii se ascunseseră oricum pe sub mese. Toți știau că urmează urgia. Traian Băsescu și-a asumat să facă anunțul”, povestește Sebastian Lăzăroiu.

 Lăzăroiu mai spune că Băsescu era conștient că va pierde mult din cota de popularitate, dar avea convingerea că mesajul trebuie transmis de așa manieră încât să nu se declanșeze proteste de amploare, iar evenimentele ce s-au declanșat mai târziu în Grecia, Spania, Portugalia și Irlanda, crede fostul consilier, au demonstrat că ”ne-am ținut tare pe picioare”.

Măsurile din plan economic au fost luate concomitent cu avansul pe care justiția începuse să-l înregistreze și, în acest context, s-a constituit USL, ”un vehicul ce urma să decapiteze statul român și să-i salveze pe cei care se confruntau cu perspectiva pedepselor penale. În vara lui 2012, țara s-a văzut iarăși într-o situație dificilă”.

O altă situație dificilă a fost cea de-a doua suspendare a lui traian Băsescu, suspendare care ”s-a făcut în grabă, cu paralizarea unor instituții importante ale statului român, CCR și Avocatul Poporului, prin ordonanțe de urgență. Un președinte nepopular fusese aruncat în groapa cu lei, cu doi înainte de sfârșitul mandatului. Tensiunea era la fel de mare ca în 2007, doar că de data asta românii erau furioși chiar pe protagonistul procesului de suspendare. Ura era întreținută mediatic pe toate canalele posibile. Jucând cartea boicotului, referendumul nu s-a validat, , dar a urmat încă o perioadă de incertitudine în care USL a încercat să modifice regulile de validare.”

”De data aceasta România a reușit să îngrozească Europa. Oamenii de afaceri erau cu bagajele la ușă, cursul euro-leu o luase razna, fondurile europene fuseseră blocate. Din fericire instituțiile fundamentale ale statului au rămas în picioare și au rezistat asaltului fără precedent, iar cancelariile occidentale și-au folosit toate pârghiile pentru a descuraja o mână de iresponsabili să atunce România în haos. Președintele a ieșit mai slăbit politic din acest referendum, dar justiția și statul de drept fuseseră salvate”, scrie Lăsăroiu la final, întrebând ce s-ar fi întâmplat cu instituții precum DNA, ANI, ÎCCJ, SRI, SIE ori CCR dacă, în acel moment, Traian Băsescu ar fi demisionat.