Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia, prăznuiți pe 28 decembrie. Martiriul cutremurător din ziua de Crăciun

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 28 decembrie pe Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia, creștini care au murit arși de vii în timpul uneia dintre cele mai cumplite persecuții împotriva creștinilor, în vremea împăratului roman Maximian. Martiriul lor a avut loc chiar în ziua Nașterii Domnului, transformând sărbătoarea într-o mărturie supremă de credință.

Persecuția din vremea împăratului Maximian

Sfinții Mucenici au suferit moarte martirică în perioada domniei împăratului Maximian (286–305), care își stabilise reședința în cetatea Nicomidia. După o campanie militară considerată victorioasă, acesta a poruncit organizarea unor jertfe publice în cinstea zeilor păgâni, iar toți locuitorii erau obligați să se supună ordinului imperial, scrie Agerpres.

Creștinii au fost vânați și constrânși să se închine zeilor romani, iar refuzul era pedepsit cu moartea. Autoritățile au ales ca moment al represiunii chiar sărbătoarea Nașterii Domnului, când mulțimea credincioșilor se afla adunată în biserică.

Ultimatumul dat credincioșilor

Potrivit relatărilor din Viețile Sfinților, un trimis al împăratului a intrat în biserică și le-a adresat credincioșilor un ultimatum: fie ieșeau să aducă jertfe zeilor, fie urmau să fie arși de vii. Afară erau deja pregătite jertfelnicele, dar și lemnele și focul pentru pedeapsa celor care refuzau.

Creștinii nu au cedat amenințărilor și au ales să rămână statornici în credința lor, refuzând închinarea la idoli.

Biserica, incendiată cu oamenii înăuntru

În urma refuzului, soldații au înconjurat biserica și au dat foc clădirii. Flăcările au cuprins rapid pereții și acoperișul, iar focul a pătruns în interior. Cei aflați în biserică au ars de vii, însă, potrivit mărturiilor, au întâmpinat moartea cu rugăciuni și cântări către Dumnezeu.

„Poporul creștin, arzând de viu, cu mare bucurie striga către Dumnezeu”, se arată în Viețile Sfinților. Numărul celor arși a fost de aproximativ 20.000 de oameni.

Semnele considerate minunate

Relatările hagiografice menționează că, timp de cinci zile după incendiu, din trupurile arse nu ieșea miros greu, ci o mireasmă plăcută, iar fumul avea un miros neobișnuit. Deasupra locului ar fi apărut chiar o rază luminoasă, asemănată cu strălucirea aurului.

O jertfă care a rămas în istorie

Pe lângă cei arși în biserică, au fost uciși și alți creștini care mărturiseau public credința pe străzile Nicomidiei. În acea zi cumplită, au murit aproximativ 20.000 de oameni, care au trecut, potrivit tradiției creștine, „de la Biserica luptătoare la Biserica biruitoare”.

Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia rămân un simbol al credinței neclintite și al jertfei duse până la capăt, fiind pomeniți anual de Biserică pe 28 decembrie.