Despre „nebunia de a iubi”. Explicațiile unui psihiatru despre procesul de îndrăgostire: „Am putea fi tentați să punem diagnostice serioase”

Medicul specialist în psihiatrie Mara Mitruț a explicat de ce credem că ne pierdem mințile când ne îndrăgostim, de ce acest sentiment de iubire scade în intensitate cu timpul și de ce o parte dintre relații se rup. Dacă am analiza o persoană îndrăgostită strict prin lentila psihiatriei, „am putea fi tentați să punem diagnostice serioase”, spune Mitruț. Medicul explică faptul că dragostea „mimează o afecțiune mentală, dar cu scop biologic precis”.

„Dacă mă întrebi ca medic, ți-aș spune că nu ar trebui să ne fie frică de nebunia de a iubi, deși la început poate părea că ne pierdem mințile, pe termen lung dragostea este cea care ni le păstrează întregi”, explică Mara Mitruț.

Cum ne îndrăgostim? Explicația unui psihiatru

„Dragostea este ca o cascadă neurochimică ce activează sistemul recompensă al creierului”, spune medicul Mara Mitruț.

La început cresc hormonii sexuali, apoi creierul eliberează dopamină și noradrenalină, ceea ce produce euforia și agitația specifică începutului. Prin scăderea serotoninei devenim „obsedați” de persoana iubită. Inițial, corpul percepe îndrăgostirea ca pe o stare de stres, iar ulterior intervin oxitocina, „hormonul atașamentului”, și vasopresina, asociată fidelității.

La nivel cerebral, spune Mara Mitruț, „avem o hipersensibilitate a sistemului dopaminergic combinat cu o scădere a controlului cognitiv”, ceea ce explică impulsivitatea și diminuarea filtrului rațional.

„De aici și expresia că dragostea este oarbă, ne scade filtrul rațiunii și acționăm mai impulsiv. De asemnea, fluturii în stomac, mai mult decât o metaforă, sunt o schimbare fiziologică la noua situație, fluxul de sânge este redirecționat către mușchi în loc de stomac, de aici sentimentul de gol. De la modificarea apetitului, a somnului, a judecății, am putea spune că îndragosteala seamănă cu un episod hipomaniacal, care alături de euforie poate da sentimentul de dragoste nebună”, a explicat medicul, pentru Știrile Pro TV.

Psihiatra subliniază că îndrăgostirea seamănă cu o formă tranzitorie de tulburare obsesiv compulsivă deoarece, nivelul serotoninei scăzând, avem gândurile intruzive asupra celuilalt, dificultate de concentrare și insomnie. De asemenea, „dragostea este o adicție naturală. Partenerul devine doza de euforie, iar absența lui provoacă simptome de sevraj precum anxietate, agitație, dorința intensă de a-l revedea”.

Iubirea poate fi comparată și cu „o psihoză benignă pentru că ne afectează capacitatea de judecată, dezactivează parțial cortexul prefrontal și amigdala și produce o pierdere temporară a contactului cu realitatea obiectivă în favoarea unei realități idealizate”.

„Dacă boala mentală distruge funcționarea individului, dragostea are ca scop îmbunătățirea persoanei. Ca psihiatru, văd dragostea nu ca pe o eroare a sistemului, ci ca pe un program care ne extinde capacitățile”, explică Mara Mitruț, pentru Știrile Pro TV.

De ce unele iubiri rezistă și altele se sting?

Medicul a explicat apoi că, pe măsură ce trece timpul, „serotonina revine la normal, practic te trezești și te poți concentra și asupra altor aspecte din viață, dispare obsesia. Partea responsabilă pentru logică și decizii se reactivează complet. (…) Atunci când discrepanța dintre persoana reală și idealul pe care i-am proiectat este prea mare, creierul suferă un șoc și partenerul nu mai este perceput ca un spațiu de siguranță, ci ca un străin sau, mai rău, ca o amenințare la adresa echilibrului nostru”.

În schimb, dacă relația are o bază solidă, „relația trece în etapa de dragoste matură; dacă a fost doar chimie, relația se destramă pentru că s-a terminat combustibilul chimic”. Psihologic, iubirea matură înseamnă trecerea „de la ”a simți” la ”a face”” și construirea unui „al treilea element”: relația ca entitate proprie. Nu mai este despre ce primește fiecare, ci despre ce se construiește împreună.

„Iubirea poate fi veșnică, dar ea nu arată ca în prima zi și ea nu este un «dat», ci o realizare biologică și psihologică continuă”, a mai susținut medicul specialist în psihiatrie Mara Mitruț, pentru Știrile Pro TV.