10.000 de manuale alternative, pentru 19.000 de școli. Criza din educație, într-o altă perspectivă

România este într-o continuă criză în sistemul educațional de mai bine de 27 ani, dar guvernanții în loc să se ocupe de rezolvarea acestora se pierd în altfel de detalii ce nu duc la nicio schimbare în bine a învățământului românesc.

De exemplu, în prezent în ciuda faptului că iarăși manualele pentru elevii de clasa 5-a au întârziat și a fost nevoie de un compendiu în care se să fie puse amestecat la grămadă toate materiile, discuția se axeză pe manual unic sau manuale alternative sau tot fel de auxiliare.

"Ce vreau să spun cu asta e că pe vremea mea, când învățam după manualul unic atât de blamat în vremurile astea, profesorii îți recomandau la ore lecturi suplimentare și cam așa se făcea educație alternativă pe atunci. În funcție de înclinațiile pe care elevii le mai demonstrau pe la ore, unii profesori ne făceau recomandări de lecturi cu care să ne satisfacem curiozitățile. Drept e că aveam niște curiozități care se cam ostoiau cu cititul, că nu se inventase nici Internetul, nici smartphonul. Dar în general zic că am avut profesori buni, unii mai cu har, alții cu păcate ca tot omul, care au știu să-și facă meseria chiar și așa, cu un singur manual, cu limitările politice inerente perioadei, dar cu libertatea de a le recomanda elevilor orice carte se găsea atunci prin biblioteci", scrie Dollores Benezic pe blogul său.

În schimb, acum ministrul Liviu Pop a găsit de cuviință să declare un război manualelor alternative, iar discuția a fost mutată de alte probleme mult mai grave ale sistemului la acest război unic vs alternativ.

"În fine, formulez abia azi mirarea asta personală pentru că am văzut că moare intelectualitatea țărișoarei de grija acestor manuale alternative, pe care infamul ministru Pop vrea să le interzică. Mi-a atras cineva atenția asupra acestei pagini care promovează o campanie de strângere de semnături pentru salvarea dreptului la educație și implicit a manualelor alternative. Cică e semnată de peste 200 de intelectuali de calibru și profesori (nu știu cine sunt, nu am găsit lista). E un text alambicat, pompos, care abundă de cuvinte prețioase, dar nu transmite clar ce vor de fapt semnatarii. Orice manual de comunicare, ca să nu mai zic de logică, spune că un apel la ceva trebuie să expună pe scurt chestiunea – se întâmplă cutare lucru – și să arate apoi calea de urmat, cerută de cei care cheamă lumea să susțină respectivul demers – noi vrem ca lucrul ăla să înceteze sau să se petreacă altfel, de aia îi cerem ministrului asta, iată cum poți să ne susții, semnează aici, bla,bla", mai scrie ziarista Benezic.

Cei care militează pentru rămâne în vigoare a manualelor alternative nu atrag atenția și asupra faptului că România a ajuns în situația absurdă de a avea 10.000 de manuale alternative la doar 19.00 de școli cât mai există cel puțin în statistică.

"Nu vreau să diminuez cu nimic nemernicia de care trebuie să dea dovadă ministrul Pop și desigur PSD-ul în acest caz, însă dacă aș fi părinte mi-aș pune niște întrebări cu privire la capacitatea acestor 200 de intelectuali și profesori semnatari, care plâng de mila celorlalți 10.000 de autori de manuale rămași fără pâine la copilași. Dacă ei așa știu să se exprime public, într-un demers prin care vor să convingă audiența și politicienii că au dreptate și că trebuie urmată calea arătată de ei, oare cum scriu manualele alea și mai ales cum le predau copiilor la cursuri?", scrie sursa menționată.

Ziarista se întreabă pe bună dreptate de ce viitorul României stă în existența acesto mii de manuale stă generația viitoare a țării și această luptă pentru păstrarea lor nu este de fapt o campania a editurilor care se văd puse în fața unui pericol imens de pierde a unei afaceri foarte profitabile.

"Pe urmă, nu pot să nu remarc că în apelul ăla primează grija față de biznisul editurilor care publică manualele astea alternative și prin ricoșeu grija pentru veniturile autorilor (din ce zice domnul ăsta aici ar fi cam o treime din piața totală de carte din România, în jur de 35 de milioane de euro). Nicăieri în cele 15 puncte de NU VREM nu am găsit grija față de prostovanul din bancă. Treaba lui e oricum să memoreze ce scriu ăia 10.000 de autori și să reproducă suficient de fidel la examen cât să treacă mai departe. Sau nu.

Așadar, lumea bună, academică, se bate zilele astea pentru dreptul la educație, care stă nici mai mult nici mai puțin în ăia 10.000 de autori de manuale alternative. Tot așa cum a stat și credința strămoșească, predată cu de-a sila în școli, în ciuda deciziei Curții Constituționale, întru salvarea salariilor celor peste 6000 de profesori de religie.

Elevii, dă-i încolo că și așa sunt niște loaze, nu vor să învețe și nu sunt interesați de ce se predă la cursuri", conchide jurnalista.