Dăncilă a povestit cum a ajuns să-l adopte pe Victor: Soțul meu l-a ”idolizat” de cum l-am adus acasă / Nu îmi doream să înfiez un copil, dar mi-am dat seama că nu-l pot lăsa acolo

Viorica Dăncilă a povestit cum a decurs procesul de adopție alui Victorși cât de greu i-a fost să învețe să aibă grijă decopil. Despre articolul publicat de Libertatea pe acest subiect, ea a spus că este ”o mizerie” și că ”am să notific prin avocat orice publicație care va trata tema adopției într-un mod atât de josnic”.

”M-am gândit mult dacă să vorbesc despre această mizerie dar m-am hotârât să vorbesc, pentru că la oricine se poate întâmpla. Vă vorbesc în calitate de mamă, nimeni nu merită acest lucru. Am să notific prin avocat orice publicație care va trata această temă într-un mod atât de josnic. Nu credeam că se va ajunge atât de departe. Nu vreau să fac din asta o temă electorală, politică. E un lucru extrem de neplăcut pentru mine și pentru familia mea”, a insistat Dăncilă.

Premierul a mai spus că ”nu e corect să intri cu bocancii murdari în viața cuiva”.

”Nu e nimic ilegal, a existat un certificat de naștere. Nu îmi doream să înfiez un copil, așa cum s-a acreditat. Eram inginer stagiar, în ianuarie 1990, după program predam la școala profesională. În 4 ianuarie eram de servici (sic!).

Pe la 1-2 noaptea, îmi amintesc perfect, vorbeam cu o prietenă, pe telefoanele clasice, și mi-a spus că e puțin necăjită. Mi-a spus că a vorbit cu omoloaga ei care lucrează la spital și o femeie a abandonat un copil care pânge într-una și că dimineața va merge la el, nu vreau să merg și eu?. Am mers cu cele două colege la spital să-l vedem pe micuțul abandonat. Copilul era abandonat. Nu vreau să o acuz pe această femeie, atunci am acuzat-o. Mi-am dat seama că a fost într-o situație critică, că nu avea de gând să mai ia copilul de acolo, a lăsat copilul cu gândul că acel copil se va duce spre orfelinat.

Erau mai mulți copii, am văzut un ghemotoc mic, patru zile care plângea foarte tare, parcă își striga disperarea și faptul că e singur când toți ceilalți au mămicile lână ei. În momentul acela mi-am dat seama că acela era destinul meu, că nu pot lăsa copilul acolo. Am vorbit cu soțul meu, nu a fost foarte încântat prima dată, era normal, mi-a spus ”îți dai seama, ai 26 de ani, nu știu cum te vei descurca”. Aveam un apartament cu două care, aveam mobilat doar dormitorul și bucătăria. Am simțit că nu pot să abandonez acel suflețel. Nu puteam să las acel copil acolo. Soțul meu l-a iubit de cum l-am adus acasă, l-a idolizat (sic!).

Au venit prieteni și au spus gândește-te bine, nu exista aparatură, poate copilul are probleme de sănătate, poate mama a făcut ceva. Am spus ”nu, acest copil va merge cu mine”. (…)

M-am întâlnit cu femeia care l-a abandonat, ne-a mulțumit, a spus că se bucură și că va fi liniștită, s-a spus că vreau să adopt și fetița, dar nu puteam să îmi permit. Ca să luăm laptele pentru Victor se ducea tot salariul meu, plus că avea trei ani, nu puteai să iei un copil de lângă mamă. Am mers și am semnat la Siliștea, am hotărât de atunci că nu vreau să ne intersectăm, să punem copilul să aleagă. A fost un om de cuvânt.

A fost prima dată pe un alt nume. Dacă aveau bună credință, dacă se duceau la primărie în arhivă exista acest lucru.

După ce s-au întocmit actele de adopție am schimbat pe numele Dăncilă, am schimbat și prenumele. E născut pe 1 ianuarie 1990, cred că era o dublă victorie, am spus că poate neșansa lui se va transforma într-o victorie în viață”, a povestit Dăncilă, la Antena 3.