Baronul, specie rară: Pulverizează în aer miros de bani îmbâcsiți

Jurnalista Anca Simina face, într-un editorial postat pe Gândul.info, o caracterizare a baronilor locali. Aceștia sunt împărțiți în cinci categorii, în funcție de preocupările pe care le au, “relațiile” cu DNA, cu partidul și cetățenii pe care îi reprezintă.

Baronul cosmic este caracterizat ca fiind o persoană fără scrupule. De asemenea, acesta nu are preocupări mărunte. El “pune asfalt, ridică parcuri industriale, conduce judeţul cu mână de fier. Când are timp, gândeşte viguros şi scrie. Cui să îi strice un ditiramb? Are, desigur, mult curaj. Şi-ar face sieşi o statuie, din banii lui munciţi, lună de lună, la CJ. Se teme însă de sechestru. Ce-ar face DNA apoi cu bustul? L-ar ciopârţi, l-ar descompune, i-ar pune arogant un văl? Ar fi prea trist. Mai bine-şi scrie numele în stele.”

A doua categorie este reprezentată de baronul vanitos. “Domnia sa jubilează. Se teme doar de DNA, nu şi de ridicol. Când are bani, dă. Când n-are, face. Când i se iau de sub nas se propteşte la guvern să ceară. Domnia sa are voturi în spate, în pantofi, în buzunarul stâng de la haina Armani. Nu cunoaşte eşecul. Are firme prietene care îşi cer banii de anul trecut înainte să înceapă „noi proiecte”. Le zice bine de „arierate”, dar şi de datorii politice interne în lungile şedinţe de partid în care îşi cere miniştri. Afară e miel blând. Baronul vanitos îşi simte sfârşitul, dar are tact – nu l-a îngropat pe el sărăcia în care a ţinut zeci de ani judeţul, n-o să-l îngroape azi un procuror zelos.”

Există și baronul iscusit. Acesta este o specie rară, “nu se îngroapă în panglici verbale. Taie rar şi bine, nu semnează contracte de-a valma, dar şi când dă, caută bine şi scoate din sertar câte un caiet de sarcini cu care, culmea, un singur contractor din România se poate potrivi. A renunţat să se mai simtă coleg cu tovarăşii din judeţele vecine, testează sindromul autorităţii locale deconectate, tace şi, unori, face.”

Baronul martir este caracterizat de ambiție. “Nu face proiecte europene pentru că n-are: nici personal, nici bani de cofinanţare şi nici încrederea că poate ciupi procentual cât se cuvine. Nu scoate funcţionari acoperiţi de lehamite din birouri comode pentru că ei sunt fibra partidului, iar el, de bine, de rău, ştie partidul mai abitir decât aceia care îl conduc. Nu are, nu face, dar dă. Baronul martir ştie că numai dar din dar se face vot. Se ia, deci, „Cornul şi laptele”, se cheamă 5 firme din judeţ care, la nevoie să poată da partidului îndărăt programul „Laptele şi mierea” şi se semnează un contract nu pe unul, nu pe doi, ci pe patru ani. 28 de milioane de euro într-un singur judeţ în numele burţii, al fiilor partidului şi, abia la urmă, al sfântului martir.”

Jurnalista Anca Simina consideră că “de „mânia populară” nu se teme nimeni în România, deşi ar trebui. Un simulacru de infrastructură a înghiţit într-un an un miliard de euro. Aproape 100 de milioane s-au dus pe cornuri şi cutii de lapte pe care cei mai mulţi copii le aruncă în curtea şcolii.”

”Vor pleca – mulţi, puţini, în celule igrasioase sau acasă – unii dintre cei care azi conduc judeţe sau oraşe în care nu se schimbă nimic, dar se pulverizează în aer miros de bani îmbâcsiţi şi apoi se va face, iar, linişte. Cum stăm noi, ceilalţi, în urma lor? Prost. Şi încă stăm.”, mai scrie în editorialul publicat pe Gaândul.info.