În data de 29 octombrie 2025, Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana, femeia credinței neclintite. Trăind în vremea împăraților păgâni, ea a ales să-L mărturisească pe Hristos cu o tărie demnă de sfinți. Pilda vieții ei rămâne un model de curaj, devotament și dragoste jertfelnică pentru Dumnezeu, neclintit în fața suferinței.
Sfânta Anastasia Romana s-a născut la Roma, într-o familie nobilă, primind din copilărie o educație aleasă și temeinică. Rămasă orfană la doar trei ani, a fost crescută în mănăstire de egumena Sofia, femeie plină de înțelepciune și credință. Acolo, Anastasia a învățat rugăciunea, ascultarea și iubirea de Dumnezeu, dedicându-și întreaga viață slujirii lui Hristos.
În vremea împăratului Deciu, creștinii erau prigoniți, iar aceasta a fost prinsă pentru că și-a mărturisit credința fără teamă. Supusă la chinuri cumplite, ea nu a renunțat la adevăr, dovedind o statornicie neclintită și o tărie de neînfrânt. Pentru viața sa jertfelnică, Biserica o pomenește pe Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana în fiecare an, la 29 octombrie.
Sfânta Anastasia Romana este cinstită ca ocrotitoare a celor care trec prin suferințe, boli sau încercări grele ale vieții. În numeroase biserici din întreaga țară, credincioșii s-au adunat astăzi la slujbe de hram și rugăciune pentru întărire sufletească.
Oamenii cer prin rugăciune mijlocirea sfintei, nădăjduind să primească alinare, răbdare și lumină în clipele de încercare. Numele „Anastasia”, care înseamnă „înviere”, poartă un profund simbol al biruinței vieții asupra morții și al credinței neclintite.
În credința românească, ziua Sfintei Anastasia Romana este legată de vindecare și protecție împotriva suferințelor trupești și sufletești. În unele zone, femeile poartă la biserică busuioc sfințit și aprind lumânări pentru sănătate și liniște în familie. Se spune că cine postește și se roagă cu credință în această zi va primi ajutor grabnic în necazuri și va fi ferit de boli.