Sărbătoarea zilei de azi, 10 octombrie: Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia

În fiecare an, pe 10 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia, doi frați care au rămas neclintiți în credința lor, chiar și în fața morții.

Povestea lor se petrece în vremea împăratului Maximilian, cunoscut pentru persecutarea creștinilor. Mulți credincioși trăiau atunci cu teamă, ascunzându-se prin munți și locuri izolate pentru a scăpa cu viață.

Cine a fost Evlampie

Evlampie, un tânăr dintr-o familie bună din Nicomidia, a fost trimis în oraș să cumpere pâine pentru cei ascunși. Ajuns la poarta cetății, a văzut un ordin imperial care cerea omorârea creștinilor. În loc să se teamă, el a ironizat decizia împăratului, spunând că „se luptă nu cu dușmani, ci cu oameni nevinovați”.

Cuvintele lui au atras furia soldaților păgâni, care l-au arestat imediat și l-au dus la judecată. Judecătorul a încercat să-l convingă să renunțe la credință, promițându-i avantaje și bunuri materiale dacă se închină zeilor. Evlampie a refuzat, iar pentru asta a fost supus la torturi cumplite.

Credința lor i-a inspirat pe cei din jur

În mod uimitor, tânărul a rezistat chinurilor, iar oamenii prezenți au început să exclame: „Dumnezeul creștinilor este mare!” Unii chiar au început să creadă în Hristos văzându-i puterea și curajul.

Auzind ce se întâmplă cu fratele ei, Evlampia a venit în fața judecătorului și a mărturisit deschis că este creștină. Și ea a fost prinsă și chinuită alături de fratele său.

În cele din urmă, cei doi au fost duși în afara cetății pentru execuție. Sfântului Evlampie i-a fost tăiat capul, iar sora lui, Sfânta Evlampia, a murit înainte ca soldații să apuce să ridice arma asupra ei. Și-a încredințat sufletul lui Hristos, așa cum spune tradiția.

Povestea lor rămâne un exemplu de credință statornică și iubire frățească dusă până la capăt, un mesaj actual despre puterea de a rămâne demn indiferent de circumstanțe.