Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi, 24 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Areta, simbol al credinței și al jertfei creștine. Sfântul Areta, demnitar de seamă al cetății Negran din Arabia, a trăit în vremea împăratului Iustin I, între anii 518-527.
Viața Sfântului Areta s-a desfășurat într-o epocă de prigoană cumplită, pornită de împăratul evreu Dunaan împotriva creștinilor. Dunaan, dorind să șteargă credința în Hristos din Arabia, a atacat cu cruzime poporul creștin al pământului omeriților. Cetatea Negran era singurul loc unde se slăvea deschis numele lui Hristos, fiind un centru al credinței vii.
La început, locuitorii au rezistat amenințărilor, dar au cedat când Dunaan le-a promis că le va cruța viețile. Împăratul și-a încălcat jurământul și a poruncit uciderea în masă a creștinilor nevinovați din cetatea Negran. Sfântul Areta a dat dovadă de curaj, întărindu-i pe semenii săi să rămână statornici în credință, fără să se lepede.
El a fost tăiat primul, ca un adevărat conducător al creștinilor, dând exemplu de jertfă și credință nestrămutată. După el, trei sute patruzeci de creștini, preoți, monahi, femei și bărbați, au primit moarte martirică prin sabie.
Creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Mare Mucenic Areta la 24 octombrie, ziua martiriului său pentru credință. El și-a dat viața pentru Hristos împreună cu numeroși creștini din cetatea Negran, în actualul Yemen, în secolul al VI-lea. Martiriul lor a avut loc în timpul persecuțiilor cumplite declanșate de împăratul evreu Dunaan împotriva credincioșilor creștini.
Biserica îl pomenește astăzi ca pe un dregător înțelept și curajos, conducător devotat al comunității creștine din Negran. Deși avea nouăzeci și cinci de ani, Sfântul Areta a refuzat cu tărie să se lepede de credința în Hristos. El a devenit simbol al statorniciei, al curajului în fața morții și al dragostei neclintite pentru Dumnezeu.