Bisfenolul A (BPA) reprezintă o substanță chimică produsă pe scară largă în procesul de obținere a materialelor plastice, fiind utilizată în obținerea clorurii de polivinil, cunoscut generic sub numele de PVC. Doar că acesta reprezintă un real pericol pentru sănătate, deoarece este considerat un element cu impact asupra funcționării sistemului endocrin, fiind un perturbator al funcțiilor endocrine.
Această substanță poate fi găsită într-o serie de produse de largă utilizare, cum ar fi: echipamente medicale, materiale stomatologice, jucării, echipamente media (CD, DVD). În anul 2008, se fabricau la nivel global peste 5,2 milioane de tone de bisfenol A. Cel mai des este folosită în Statele Unite, urmate de țările asiatice, conform Newsweek.
Omul poate fi expus la bisfenol A , în principal, simultan cu alimentele contaminate care au fost depozitate în containere din plastic ce conțin acest element. În ultimii ani, au fost identificate și alte surse de expunere, printre care: contactul pielii cu diferite hârtii plastificate, hârtie termică sau de imprimare (bonurile de la casele de marcat).
Astfel, aceste substanțe chimice modifică nivelul de hormoni circulanți, schimbă conformația și funcționarea receptoriilor endocrini sau alterează modul în care hormonii acționează la nivelul sistemului nervos central modificând procesele fiziologice de reglare ale secrețiilor hormonale.
Ceea ce este extrem de interesant, dar în același timp foarte îngrijorător este reprezentat de faptul că aceste substanțe nu determină efecte proporționale cu doza de expunere, ceea ce se concretizează în obținerea unor efecte negative endocrine majore la doze de expunere foarte joase.
Aceste nivele de joasă toxicitate se pot obține relativ ușor în cadrul expunerilor ambientale (din mediu), însă cu efecte endocrine secundare majore.
Bisfenolul A a fost identificat în majoritatea fluidelor umane, fiind prezent în: sânge, urină, fluid amniotic, placentă, cordon ombilical.
Bisfenolul A acționează asupra receptorilor de estrogen, receptorilor androgenici sau tiroidieni. Efectul asupra acestor receptori este total impredictibil, bisfenolul putând acționa prin stimularea receptorilor (agonist) sau prin blocarea acestora (antagonist).
Aceste efecte endocrine se manifestă prin: infertilitate masculină sau feminină, pubertate precoce, formarea unor tumori hormon- dependente în special la nivelul sânului, prostatei sau o serie de tulburări metabolice, dintre care cea mai frecventă este sindromul ovarului polichistic.
Bisfenolul A, chiar în concentrații nanomoleculare, inhibă eliberarea de adiponectină din țesutul gras.
Reducerea nivelului de adiponectină determină creșterea rezistenței la insulină și crește susceptibilitatea de a dezvolta boli asociate obezității.
În anul 2016, Comisia Europeană a hotărât să restricționeze utilizarea BPA pe hârtia termică. Această restricție va intra în vigoare în anul 2020.
Din păcate, această decizie de restricționare a BPA în hârtia termică a determinat producătorii să aducă pe piață bisfenolul S.
Se pare că această nouă substanță determină efecte similare cu bisfenolul A, fiind introdusă doar pentru a scăpa de reglementările legislative.