De-a lungul timpului, oamenii și-au tot schimbat obiceiurile alimentare pentru că au și apărut tot felul de noi preparate.
Dacă am analiza ce mâncau dimineața țăranii români, în anul 1940, mulți dintre noi am rămâne fără cuvinte.
De exemplu, în 1940, țăranii din România erau nevoiți să se descurce cu un mic dejun simplu și sărăcăcios, iar opțiunile erau puține, nu doar că nu aveau bani, ci că nu prea existau produse pe vremea aceea, și nici condiții să le prepari, așa cum este acum, cu atâta aparatură pe care o avem, potrivit Click.
Singurul lucru bun era că alimentele pe care le serveau dimineața erau, de obicei, din propria lor gospodărie sau în apropiere de casă. Așadar erau sănătoase, fără tot felul de chimicale, iar opțiunile disponibile depindeau enorm de sezon sau disponibilitate. Chiar și în astfel de condiții dificile, anumite produse erau destul de comune pe mesele românilor.
Spre exemplu, mămăliga era alimentul de bază în majoritatea gospodăriilor din mediul rural. Așadar, oamenii obișnuiau să consume mămăliga alături de brânză și smântână, iar această combinație rămâne populară și în ziua de astăzi, la multe decenii de la acea vreme.
Și pâinea era o altă prezență comună pe mesele țăranilor. Aceasta era făcută, în cele mai multe cazuri, din făină de grâu ori de secară. Pâinea era mâncată alături de untură, brânză sau diverse zarzavaturi. Iar dacă aveau animale în gospodărie, țăranii mâncau dimineața brânză proaspătă de oi sau lapte.
Ouăle erau foarte consumate și în urmă cu zeci de ani. Acest aliment a rămas popular și în zilele noastre. Se consumă, în special, la micul dejun. În 1940, țăranii le serveau fierte sau sub formă de omletă, dacă aveau găini în curte.
De asemenea, în funcție de sezonul în care se aflau, pe masă mai puteau fi puse și diverse fructe și legume de sezon, cum ar fi varză, morcovi, mere sau pere.
Tot la masa de dimineață, țăranii români mai mâncau supe sau ciorbe. Însă, micul dejun nu era cunoscut pentru extravaganța sa, cu preparate sofisticate. Preparatele consumate în acea vreme erau simple, îndeajuns pentru a ajuta țăranii să aibă energie suficientă pentru munca la câmp.