22 decembrie 1989, ziua în care sistemul comunist s-a prăbușit în România. 32 de ani de la arestarea soților Ceaușescu (FOTO)

Astăzi, 22 decembrie 2021, se împlinesc 32 de ani de la arestarea soților Nicolae și Elena Ceaușescu, respectiv de la prăbușirea regimului comunist instaurat prin lovitura de stat de la 23 august 1944.

Ascensiunea comuniștilor s-a produs brusc, după arestarea mareșalului Ion Antonescu, la ordinul Regelui Mihai, pentru ca România să întoarcă armele împotriva Puterilor Axei și astfel, să se alăture taberei Uniunii Sovietice, din tabăra Aliaților. Impulsul pentru lovitura de stat de la 23 august 1944 l-a dat înfrângerea Axei la Stalingrad, în cel de-Al Doilea Război Mondial.

De asemenea, blocul National-Democratic format din PNȚ, PNL, PSD și PCR a jucat un rol determinant în îndepărtarea lui Ion Antonescu și a desprinderii României de Germania nazistă.

Cum au fost puse bazele celor 45 de ani de comunism în România

Lovitura de stat de la 23 august a schimbat statutul Partidului Comunist în România. La începutul lui 1944, după 23 de ani de existenţă, comuniștii formau un grup politic mai degrabă neînsemnat din punct de vedere al numărului de membri și al inițiativelor. Totuși, până la finalul lui 1944, puterea sovietică de ocupaţie propulsase PCR-ul pe prima scenă politică. Astfel, a fost pregătit pentru îndeplinirea rolului ce-i fusese atribuit de Iosif Stalin pentru viitorul României.

După 6 martie 1945, guvernele României au fost dominate de comuniști și impuse de Moscova cu ajutorul armatei sovietice. Regele Mihai nu s-a putut opune. El era considerat de sovietici o piedică pentru planurile comuniștilor de instaurare a totală a regimului dictat de la Stalingrad.

În 6 martie 1945 a fost instaurat primul guvern comunist, condus de către Petru Groza, sub presiunea forțelor de ocupație sovietice și cu ajutorul adjunctului ministrului sovietic de Externe, Andrei Vișinski. Mihai I, la 25 de ani, ultimul impediment în calea comuniștilor, a fost înlăturat la sfârşitul anului 1947, odată cu semnarea actului de abdicare.

Ce s-a întâmplat pe data de 22 decembrie 1989, în București

La 44 de ani la instaurarea primului guvern comunist, sistemul represiv avea să pice. Nicolae Ceaușescu era la cârma țării din 9 decembrie 1967. Pe data de 21 decembrie 1989 a cunoscut ostilitățile cetățenilor într-o manieră fără precedent. În urma tensiunilor de la Timișoara, dictatorul a organizat în București o contramanifestație, un miting de susținere PCR, dar cei prezenți au avut curajul să scandeze „Jos Ceaușescu!”.

Nemulțumit de îndârjirea oamenilor, liderul PCR a ordonat generalului Vasile Milea să potolească mulțimea cu focuri de armă. S-a tras în aer, la intimidare, dar și în popor. Plin de mustrări de conștiință, șeful Armatei s-a sinucis în biroul său, în noaptea represiunii.

Data de 22 decembrie avea să pună capăt regimului condus de către Nicolae și Elena Ceaușescu. În această zi, șeful Securității, Iulian Vlad și noul ministru al Apărării, Victor Atanasie Stănculescu, au refuzat să aplice ordinele de luptă ale dictatorului, iar sediul CC a fost înconjurat de 80.000 de manifestanți. Armata a trecut de partea poporului, apoi Stănculescu a cerut soților Ceaușescu să fugă cu un elicopter.

Fuga dictatorilor a fost, de fapt, momentul în care a picat regimul comunist, cel puțin la nivel simbolic. Evenimentul s-a petrecut în jurul orei 12:00. În jurul orei 15:30, soții Ceaușescu au fost arestați aproape de Târgoviște.

După fuga lui Nicolae și Elena Ceaușescu, mulțimea a invadat Comitetul Central, iar Televiziunea Română și-a reluat emisia. Sute de mii de oameni au ieșit pe străzi, pentru a celebra momentul. Totuși, după câteva ore au reînceput focurile de armă, în mod inexplicabil. Astăzi, cei mai mulți martori susțin că a fost o diversiunea creată de noua putere, pentru a demonstra că „libertatea s-a câștigat cu greu, cu mult sânge vărsat”.

În 21 decembrie, Armata, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, deja bifase în Capitală zeci de morți, peste 500 de răniți și peste 1.000 de arestați. O zi mai târziu, violențele păreau a fi înăbușite, după ordinul lui Atanasie Stănculescu. Din păcate, violențele au fost reluate de niște entități care nici până astăzi nu au fost găsite vinovate. Noua putere, FSN, susținea că a fost vorba despre agenți ruși sau „teroriști”, în timp ce foștii dizidenți anticomuniști au declarat în repetate rânduri că forțe militare din structurile Securității au tras în popor, pentru a crea diversiunea.

În intervalul 17-22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de martiri, în perioada 22-25 decembrie – 715, după 25 decembrie au fost înregistrate 113 victime, iar fără dată exactă au fost înregistrate alte 67 de crime, potrivit statisticilor Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) Astfel, în total, Revoluţia din 1989 a avut în total 1.166 de victime în oraşele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caransebeş, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reşiţa, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, Timişoara.

Tot pe 22 decembrie, prin decretul CFSN (n.r. – Consiliul Frontului Salvării Naționale – noua entitate politică ce a fost creată pe fondul mișcării anti-Ceaușescu) semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional, pentru judecarea celor doi dictatori.

Procesul s-a desfășurat în data de 25 decembrie și a fost un simulacru, în care până și avocatul dictatorilor a jucat rolul de acuzator. Avocatul Constantin Lucescu a recunoscut acest aspect, ulterior. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și au fost executați în prima zi de Crăciun.

Vezi AICI cum a început Revoluția din 1989.

Ce a urmat după Revoluția din 1989

Oamenii cheie ai sistemului comunist, în frunte cu Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au devenit lideri ai anticomunismului, care au fondat Frontul Salvării Naționale (FSN), forță politică ce a oferit apoi primul guvern și primul președinte post-decembrist, cu scoruri uriașe la alegeri.

Ion Iliescu a devenit membru în PCR din 1953, iar până la Revoluție a deținut diverse funcții-cheie în cadrul partidului și implicit, în structurile statului, precum: șef al studenților comuniști, adjuct în cadrul Secției de Propagandă și Agitație, deputat al Marii Adunări Naționale, secretar CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, membru al Consiliului de Stat. Iliescu, apropiat al lui Ceaușescu, era considerat de mulți oameni ai sistemului succesorul dictatorului. La Revoluție, el era director al Editurii Tehnice, nu mai făcea parte din Comitetul Central al PCR din 1984.

Pentru că România a trecut de la comunism la democrație, respectiv la capitalism cu oamenii care au fost la putere în vechiul sistem, au izbucnit proteste în București, formate în special din tineri, acțiuni înăbușite. Minerii conduși de către Miron Cozma, preluați de angajați ai SRI s-au ocupat de organizarea măcelului, unul dintre cele mai negre episoade din istoria României și probabil.

Ion Iliescu a numit protestele de stradă drept mișcări „legionare”, iar după masacrul soldat cu sute de răniți și de morți, le-a mulțumit minerilor pentru „colaborare”, un episod rușinos apreciat la acea vreme inclusiv de jurnaliști cu afinitate față de noua autoritate, precum Cristian Tudor Popescu (CTP). A urmat apoi ascensiunea de noi figuri politice pentru opinia publică, dar vechi din punct de vedere al rădăcinilor montate în sistemul represiv și chiar în PCR sau vechea securitate, politicieni care au ajuns președinți, parlamentari, premieri și miniștri.

Cine a tras în populație la Revoluție, pe data de 22 decembrie 1989?!

Până astăzi, opiniile sunt împărțite în legătură cu autenticitatea Revoluției din 1989, considerată mai degrabă o lovitură de stat de un număr semnificativ al revoluționarilor și istoricilor, pentru ascensiunea la putere a aghiotanților lui Nicolae Ceaușescu. Altfel spus, „o mare țeapă”. Printre cei care au făcut cercetări de-a lungul timpului, pe tema violențelor din 22-25 decembrie se numără Andrei Ursu, fiul dizidentului anticomunist Gheorghe Ursu.

Într-un interviu pentru B1.ro, Ursu a explicat că trupele neidentificate până în prezent în mod oficial, la nivel intituțional, care au tras în oameni pe 22 decembrie, au fost soldați bine antrenați din cadrul Securității, care avea să devină mai apoi Serviciul Român de Informații (SRI).

„Aveau (n.r. – cei care au tras la Revoluție) dispozitive de ochire pe timp de noapte, aveau salopete negre, arme cu pat scurt, rabatabil, cu infraroșu. Erau un alt tip de luptători. Erau puțini, dar foarte bine antrenați, care au creat acel haos și acea teroare”, a declarat Ursu. (Vezi AICI interviul, integral).

După mai bine de trei decenii de la evenimentele din 1989, Dosarul Revoluției bate pasul pe loc. În noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis restituirea la Parchetul Militar a dosarului Revoluţiei, în care fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu sunt acuzaţi de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii. Decizia instanţei este definitivă.