Cobza intră în patrimoniul UNESCO. Cum schimbă această recunoaștere vizibilitatea tradițiilor românești și moldovenești

Cobza, unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative instrumente ale spațiului românesc și moldovenesc, revine în atenția publică printr-o recunoaștere internațională majoră. Decizia UNESCO de a o integra în patrimoniul cultural imaterial al umanității marchează un moment important pentru identitatea culturală comună a celor două state.

Ce înseamnă includerea cobzei în patrimoniul UNESCO

Cobza, împreună cu cunoștințele și tradițiile care o însoțesc, a fost adăugată pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității, în urma deciziei adoptate de Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Dosarul, denumit „Cobza, cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale”, a fost depus în mod comun de România și Republica Moldova, marcând încă o colaborare culturală solidă între cele două țări.

Reprezentanții Ministerului Culturii din Republica Moldova au subliniat impactul amplu al acestei recunoașteri: „Înscrierea cobzei în patrimoniul cultural imaterial UNESCO reprezintă o recunoaștere internațională a valorii sale simbolice, artistice și identitare, precum și a rolului esențial pe care acest instrument l-a avut de-a lungul secolelor în viața culturală a comunităților de pe ambele maluri ale Prutului. În plus, includerea cobzei în patrimoniul cultural imaterial al umanității contribuie la creșterea vizibilității internaționale a patrimoniului cultural comun românesc și consolidează cooperarea culturală dintre Republica Moldova și România”.

Cum se înscrie acest demers în eforturile culturale bilaterale

Anunțul vine în contextul celei de-a 20-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, desfășurată între 8 și 13 decembrie, la New Delhi. Cobza este al cincilea element propus împreună de România și Republica Moldova pentru includerea în patrimoniul UNESCO, potrivit adevarul.ro.

Anterior, au fost recunoscute Colindatul în ceată bărbătească (2013), tehnicile tradiționale de realizare a scoarței (2016), practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (2017), precum și arta cămășii cu altiță, introdusă pe listă în urmă cu trei ani. Toate aceste inițiative confirmă o strategie culturală comună, orientată spre protejarea și promovarea tradițiilor.

Președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, a salutat public hotărârea UNESCO, apreciind valoarea ei simbolică pentru patrimoniul național: această „veste extraordinară” reprezintă „un semn de respect pentru cobză și pentru oamenii care au păstrat-o vie”. Declarația subliniază eforturile generațiilor care au conservat un instrument cu rol esențial în cultura populară.

Deși recunoașterea internațională este un pas important, meseria de cobzar și cea de meșter specializat în construcția instrumentului se confruntă cu o continuitate fragilă. În Republica Moldova, tradiția este dusă mai departe de doar doi meșteri: Nicolae Dron, din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia, și unul dintre cei unsprezece copii ai săi. Ei sunt printre puținii care încă transmit această artă rară, într-un context în care patrimoniul imaterial depinde de practicanți dedicați pentru a supraviețui.