CORONAVIRUS | Radu Țincu, medic primar ATI la Spitalul Floreasca: Despre tratamentul cu plasmă hiperimună

Ȋn ceea ce privește pandemia de coronavirus și găsierea unor soluții de stopare a acestei crize mondiale sunt mai multe direcții de cercetare.

Ȋn prezent cel mai important aspect este legat de scăderea ritmului de ȋmbolnăvire. Pentru acest deziderat, singurele măsuri eficiente si acceptate la nivel internațional sunt reprezentate de distanțarea socială, măsurile de igienă și protecție personală.

Identificarea unor medicamente antivirale specifice care să reprezinte un tratament etiologic al infecției este esențial pentru sistemele de sănătate. Ȋn acest moment există protocoale de tratament pe care le utilizăm, ȋnsă nu avem la ȋndemȃnă o moleculă terapeutică care să se adreseze direct noului coronavirus.

De departe cel mai important element de cercetare ȋl reprezintă dezvoltarea unui vaccin ȋmpotriva Sars-Cov-2. De fapt această strategie este singura capabilă să stopeze pandemia prin realizarea unei imunități ȋn masă a populației. Ȋn acest moment sunt numeroase grupuri de cercetare la nivel internațional care ȋncearcă obținerea unui vaccin.

Ȋnsă pȃnă la găsirea acestei soluții salvatoare sunt necesare și alte strategii menite să ne asigure că vom putea trece peste această criză sanitară.

Tratamentul cu plasmă hiperimună este una din perspectivele vehiculate ȋn ultima perioadă. Nu este nici pe departe o metoda nouă. Plasma hiperumună este utilizată de peste un secol ȋn tratamentul unor afectiuni, cum ar fi: tetanosul, rabia sau unele imcompatibilitați materno-fetale, sau la cei cu deficite imune. Ideea de a o utiliza la pacienții cu coronavirus a pornit de la faptul că persoanele care s-au recuperat din boala, dezvoltă anticorpi specifici ȋmpotriva noului coronavirus.

Plasma este acel lichid galben pe care ȋl obținem atunci cȃnd centrifugăm sȃngele, separȃnd celule sanguine (elemente figurate) de plasma. Plasma nu este un simplu lichid de vehiculare. Este un lichid extrem de complex ȋn care găsim proteinele plasmatice, unele dintre ele cu roluri esențiale ȋn fiziologia organismului. Albumină, fibrinogenul sau proteinele implicate ȋn coagulare sunt doar cȃteva din elementele care fac din plasmă un tratament prețios pentru multe afecțiuni. Ȋn afară de acestea se regăsesc și anticorpii. Ȋn plasma pacienților vindecați de Covid-19 sunt prezenți anticorpi specifici pentru acest virus. Cunoscȃnd acest lucru, dar și experiențele din trecut, imediat oamenii de știință au emis ipoteza prin care pacienții bolnavi ar putea beneficia de anticorpii semenilor lor care au scăpat de boală. Pȃnă aici lucrurile sunt simple, conturȃndu-se foarte clar ideea că aceasta plasma plină de anticorpi poate fi transferată pacienților. Ȋn acest mod un pacient bolnav va primi anticorpii de care are nevoie pentru a lupta ȋmpotriva Covid-19. Din punct de vedere teoretic aceasta ipoteza este validă, dar rămȃne să ȋi demonstrăm validitatea și reproductibilitatea practică pentru coronavirus. Sintagma “teoria ca teoria” este foarte adevarată. Ȋn acest moment nu avem date practice care să ne arate că modelul teoretic va funcționa.

Sunt cȃteva studii de mică amploare care au fost publicate, ȋnsă nu au suficienta putere statistică, fiind necesare studii extinse. Cu siguranță primul pas a fost făcut atunci cȃnd s-a elaborat modelul teoretic, iar ȋn scurt timp vom avea și validarea practică. Primul studiu a fost publicat de American Medical Association și a inclus 5 pacienți cu coronavirus ȋn stare gravă. Toți au primit plasmă hiperimună de la un donator trecut prin boală. După administrarea plasmei cu anticorpi, 3 dintre ei au fost extubați și decuplați de la aparatele de ventilație mecanică. Un alt studiu de mici dimensiuni publicat de National Academy of Science a inclus 10 pacienții din reanimare. După 3 zile de la administrarea plasmei s-a inregistrat o reducere totală a simptomelor. Ȋn prezent sunt ȋn desfășurare studii ȋn peste 20 de țări, printre care: Franța, Marea Britanie, Germania și Statele Unite ale Americii. Ȋn America chiar primarul din Miami a fost unul dintre donatari după ce s-a vindecat de coronavirus.

Din punctul meu de vedere sunt o serie de ȋntrebări care necesită un răspuns pentru a putea avea o concluzie finală asupra tratamentului cu plasmă hiperimună pentru Covid-19.

Ȋn momentul de față nu știm cu exactitate care este dinamică răspunsului imun după contaminarea cu Sars-Cov-2. Care este momentul optim pentru recoltarea plasmei de la pacienți? Recoltarea de plasma trebuie realizată atunci cȃnd există o cantitatea suficientă de anticorpi care să realizeze acel titru protector. De aici derivă o altă neclaritate cu privire la faptul că nu cunoaștem dacă toți pacienții bolnavi dezvoltă același nivel de imunitate. După ce am recoltat plasma este necesar să ne ȋntrebăm cui și cȃnd o administrăm?! Toți pacienții, indiferent de gravitate, trebuie să primească plasmă hiperimună?! Dacă ne decidem că nu toate persoanele bolnave necesită tratament cu plasmă, atunci ne ȋntrebăm care este momentul optim de administrare a acesteia. Rezervăm această terapie doar celor aflați ȋn stare gravă?! Este necesar să stabilim criterii care să permită ȋnrolarea ȋn grupa de tratament?!

Ȋn studiile publicate pȃnă ȋn prezent, nu s-a putut explica dacă răspunsul pozitiv ȋnregistrat este determinat de administarea de plasma sau de faptul că toți acei pacienți au primit și alte tratamente simultan cu administrarea acesteia. Sunt necesare noi studii care să evidențieze eficiență administrării unice de plasmă hiperimună.

Dacă se va dovedi că tratamentul cu plasmă este eficient, ne putem gȃndi că din această plasmă avem nevoie doar de anticorpii anticoronavirus și nu de toate celelalte elemente prezente. O separare a anticorpilor specifici poate reprezenta o nouă direcție, avȃnd ȋn vedere că prin această metodă putem obține o cantitate mare de anticorpi ȋntr-un volum mai mic. O astfel de procesare ar putea determina o creștere a eficienței administrării prin faptul că un volum redus de lichid cu anticorpii se va realiza ȋntr-un timp mai scurt, comparativ cu perfuzia de plasmă. Și această ipoteză necesită studii care să dovedească modelul teoretic.

Ȋn final mai rămȃne un aspect ce ține de infrastructură. Pentru a avea disponibilă o cantitate suficientă de plasmă care să răspundă cerințelor actuale, ȋn creștere continuă la nivel mondial, este necesară o infrastructură masivă implicată ȋn recoltare și manipularea plasmei. Plasma necesită prelucrare și testare microbiologică. Necesită de asemenea depozitare și transport. Toate aceste aspecte necesită, dincolo de infrastructură, o resursă umană specializată importantă. Ȋn final trebuie să privim cu ȋncredere ȋn cercetarea medicală, știind faptul că pȃnă ȋn ziua de azi, nicio pandemie nu a reușit să ȋnvingă omenirea, iar iluminarea oamenilor de știintă a reprezentat acel moment unic ȋn care s-au găsit soluții salvatoare.

DoctorRadu Țincu, Medic primar ATI la Spitalul de UrgențăFloreasca