Cristian Tudor Popescu explică de ce România nu este la reuniunea de criză de la Paris: „Cu un președinte provizoriu, cu un guvern care se poate rupe în orice moment”

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a comentat într-o nouă postare pe Facebook motivul pentru care România nu a fost invitată la discuțiile informale de la Paris cu privire la conturarea unui plan de pace european în Ucraina.

Potrivit acestuia, situația internă face ca România să nu fie “o țară invitabilă”. Pe de altă parte, gazetarul remarcă faptul că prima țară neinvitată la reuniunea de criză din Franța este Ucraina.

„România a fost sărită la Paris”, aud în stânga și în dreapta. „Iar suntem ținuți la colț”. Se evocă ajutoarele pe care le-am dat Ucrainei, sistemul de apărare Patriot pe care i l-am cedat, granița lungă pe care o avem cu ea, dreptul nostru de a participa la reconstrucția de după război.

Argumentele sunt corecte, dar nu se ține seama de un lucru: prima țară neinvitată este Ucraina. Pentru că acum, la Paris, nu e vorba de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. E vorba de războiul Americii lui Trump împotriva Uniunii Europene, război declarat prin cuvântarea vicepreședintelui Vance. „Cel mai mare dușman al Europei nu e Rusia, e în interiorul ei”, a zis cauboiul călare pe măgar, adică guvernul social-democratului Scholz din Germania e mai periculos pentru Europa decât Putin! Iar valorile democrației sunt apărate dacă în Germania vor guverna neonaziștii AfD și în România naționaliștii-extremiști antieuropeni”.

Cristian Tudor Popescu a lansat noi ironii dure la adresa lui Călin Georgescu și a discursului său izolaționist:

“Cu un președinte provizoriu, cu un guvern care se poate rupe în orice moment, cu cel mai important general al Armatei aflat sub   cercetare penală, cu candidatul preferat al Kremlinului pretinzând că primește rapoarte de la serviciile secrete și nefiind întrebat nimic de niciun organ, cu o influență a Rusiei, aliatul antieuropean ad-hoc al lui Trump, puternică și penetrantă, este România o țară invitabilă?

Ehei, alta ar fi fost situația dacă era cg președinte… Omul lui Dumnezeu ar fi știut „să nu stea în genunchi”, să își folosească piciorul ca „să pună piciorul în prag” și mâna ca „să dea cu pumnul în masă”, una peste alta, ce să mai, ca „să dea cu ei de pământ”, ca la judo…”.