Cultura urbană, predată cu placa la București: "Am rămas șocată de ce se poate face cu o bucată de lemn"

Dacă până acum câțiva ani cultura urbană era rezervată micro-comunităților de sport și muzică din underground, acum a început să devină o expresie pe buzele tuturor.

După șase ediții de Street Heroes, unicul festival din România dedicat acestei culturi și unul din cele mai relevante din Europa de sud-est, cultura sporturilor extreme și a muzicii asortate acesteia a făcut loc unor tineri talentați în arena de competiții și mai mult, i-a adus în atenția publicului larg.

La fiecare ediție aplaudă câteva mii de oameni performanțele pe care le înregistrează acești atleți mai puțin convenționali. Pe lângă aceștia, mai există și o categorie din care fac parte cei care păstrează sporturile extreme doar ca hobby.

Campion cu placa la doar 14 ani

Mihnea Groseanu este un chip emblematic pentru comunitatea tot mai puternică de cultură alternativă din România. Este unul dintre cei mai buni sportivi în skateboarding din România, la cei 14 ani ai săi. Elev la Liceul Internațional de Informatică București, Mihnea este un sportiv demn de urmărit peste ani. Dacă în urmă cu zece ani învăța să schieze, iar la opt ani a hotărât că îi place cel mai mult să se dea pe o placă de snowboard, de patru ani încoace practică skateboarding-ul în fiecare clipă liberă.

Mihnea Groseanu – Foto: Facebook

Susținut de prietenii de vârsta lui și de mama sa, care a venit de multe ori să urmărească performanța sa la diverse concursuri, Mihnea s-a înscris în competiții în care a concurat împotriva unor sportivi de performanță chiar și cu zece ani mai în vârstă ca el. Prezent la concursurile de profil – de exemplu Street Heroes și la IORiding, de cele mai multe ori cu un fes colorat, un zâmbet de ștrengar și căști în urechi, Mihnea e aproape nedespărțit de placa sa.

Un „rider” dedicat

După-amiezele calde îl prind cel mai adesea împreună cu alți skateri, exersând trick-uri în diverse spații potrivite din oraș, unde să nu deranjeze prea mult vecini mofturoși. Dar skateboarding-ul a devenit dintr-un sport de nișă, practicat pe bordura din spatele blocului, un prilej de competiții cu zeci de tineri pasionați.

Mihnea caută trick-uri pe internet, le vede la skateri mai mari decât el, le descoperă în competiții și se antrenează și zilnic, dacă îi permite vremea, încă de prima oară când a simțit că îl pasionează acest sport, pe care îl preferă în detrimentul sporturilor de echipă. Astfel a ajuns în atenția mai multor brand-uri care sprijină tinerii sportivi în schimbul afilierii lor la colectivul sponsorizat de atleți și a devenit un „rider” dedicat.

”Aș vrea să trăiesc numai din asta, dar nu în România”, spune Mihnea, al cărui vis este să se dea din ce în ce mai bine pe placă. Vara iese la ”antrenament” cât poftește, de dimineața până seara, iar în timpul școlii se mulțumește doar cu 2-3 ore pe zi. Cât privește eroii săi, Mihnea spune că îi admiră Madars Apse, Evan Smith, Sean Malto sau Torey Pudwill, iar dintre români, pe Gabriel Dorissa, Răzvan Popescu, Petrut Diatcu sau Cristi Macaria.

„Aș putea încerca și eu, chiar dacă sunt fată„

În România lui 2013, un skater nu mai este de domeniul noutății sau al necunoscutului, existând suficiente ocazii pentru acesta de a se face remarcat. Chiar dacă este… fată!

Anca Filip are 17 ani și învață la Colegiul Național Spiru Haret. Școala îi ocupă mare parte din timp, dar este cea mai fericită cu picioarele pe placă. S-a apucat de acest sport pe la 13 ani, în vacanța de Paște.  ”Din întâmplare m-am nimerit la un contest de skate în parcul I.O.R și pur și simplu am rămas șocată de ce se poate face cu o bucată de lemn. M-a impresionat atmosfera concursului și plăcerea de a face ceva mai ieșit din tipare (la vremea aia) și am zis că aș putea încerca și eu, chiar dacă sunt fată”, povestește Anca.

Anca Filip – Foto: Mihai Cătălin

Skateboarding-ul este de cele mai multe ori un fenomen sportiv colectiv. Chiar dacă un amator de skate este singurul din anturajul său care e pasionat de acest sport, mergând la skatepark automat se creează noi legături. La fel ca apropiații din jurul lui Mihnea, și părinții Ancăi sunt open minded și au susținut-o din toate punctele de vedere, în ciuda temerii lor că s-ar putea accidenta oricând. Mama Ancăi nu numai că vine la concursuri, dar cunoaște chiar și câteva denumiri de trick-uri.

Prețul plătit pentru Skateboarding

Skateboarding-ul nu e un sport scump, asta depinzând și de starea în care sunt păstrate plăcile și cât de des trebuie schimbate. Nimeni nu prea investește de la prima placă o sumă prea însemnată, iar prețul uneia, în funcție și de locul de unde este achiziționată și de marcă, variază de la câteva zeci de lei, dar poate ajunge și la 350 lei, în cazul plăcilor de calitate și cu un design special.

Skatepark-urile din România nu sunt prea grozave, dar în ciuda acestui fapt, ”ne descurcăm, avem un nivel avansat și în plus, am observat că din ce în ce mai multă lume se apucă de acest sport, indiferent de condiții”, spune Anca. ”Pentru a putea să atingem performanța pe care ne-o dorim ar trebui să avem elemente/rampe mai avansate, dar în lipsa lor ne descurcăm și pe “street”.”

Unde te poți da cu placa în România

Anca mai are timp să se hotărască ce vrea să facă după liceu și cochetează cu Arhitectura, deși ar fi foarte mulțumită să își ocupe cât mai mult timp cu skateboardingul. Îi admiră pe Sean Malto, Alexis Sablone și Lacey Baker dintre skaterii străini (și mai exact, skaterițele!), iar printre români se uită după Adrenalină, Salabanzi și Dezby – pe cea din urmă o consideră cea mai bună rideriță de la noi, cu toate că nu mai locuiește în țară.

În România există comunități destul de puternice circumscrise acestui sport, atât în București, cât și prin țară. Mulți dintre acești sportivi se grupează în colective sau echipe, care uneori îi și sponsorizează (cum ar fi Eroilor Mafia, Boule, Ollie Gang Shop) sau direct pentru diverși sponsori. Afilierea este importantă o dată pentru construirea unei relații solide între sportivi, dar și pentru promovarea acestora la concursuri și susținerea evoluției lor în timp.

Foto: Skatemap.ro

În București există câteva locuri unde skaterii pot exersa: un skatepark în parcul Tineretului (unde au avut loc 4 ediții ale festivalului Street Heroes), unul în parcul Herăstrău, unde se poate testa și o săritură bungee jumping, unul în IOR și în Eroilor. Mai există unul acoperit într-un spațiu al localului Fabrica. În țară, mai există și în Brașov, Cluj, Baia Mare sau Constanța astfel de spații.