Vacanță de vară fără teme? Ce propune un profesor din Italia

Vacanță de vară fără teme? Ce propune un profesor din Italia
Sursă foto: Freepik

Temele pe timpul vacanței de vară reprezintă un subiect destul de discutat, atât în România, cât și peste hotare. Dacă unii profesori consideră că lucrul pe timpul verii este cu adevărat important, alții sunt de părere că nu este necesar sau, cel puțin, nu făcut într-un mod tradițional.

Spre exemplu, Marco Riccuci, profesor de italiană și latină la Școala Militară Teuliè din Milano și profesor la Universitatea din Milano, face parte din cea de-a doua categorie de persoane. Acesta consideră că lucrurile ar trebui să aibă un alt curs față de cel pe care îl au acum, deoarece nu este cazul să ne comportăm ca și cum „școala anului 2025 ar fi încă cea din 1965”.

Cuprins:

  • Ce consideră profesorul despre modalitatea în care decurg lucrurile în sistemul educațional italian
  • Au sau nu toți copiii șanse egale la educație?
  • Ce viziune are profesorul asupra lucrurilor? Ce model ar trebui adoptat pentru o învățare eficientă

Ce consideră profesorul despre modalitatea în care decurg lucrurile în sistemul educațional italian

Cadrul didactic și-a exprimat opinia, cu privire la lucrurile care decurg în manieră clasică, de ani de zile. Acesta consideră că modul în care se desfășoară lucrurile în Italia sunt total învechite și, deși au existat reforme și dezbateri pedagogice, temele de pe timpul vacanței au rămas neclintite parcă din modalitatea de învățare pe care au adoptat-o cadrele didactice.

„În fiecare vară aceeași scenă: elevi proaspăt ieșiți din clasă care, între o baie pe plajă și o plimbare pe munte, trebuie să găsească spațiu și timp pentru a umple pagini cu exerciții, rezumate, versiuni și lecturi obligatorii. În Italia, ritualul temelor de vacanță a supraviețuit nevătămat tuturor reformelor, dezbaterilor pedagogice și revoluțiilor digitale. O liturghie care rezistă ca ultimul bastion al unei școli care luptă să se elibereze de cea mai veche formă a sa: cea a cantității care strivește calitatea.

Paradoxul este vizibil pentru toată lumea: în timp ce declarațiile de intenție privind „noile cunoștințe”, competențele, personalizarea parcursurilor educaționale se înmulțesc, continuăm să dăm teme de vară ca și cum școala anului 2025 ar fi încă cea din 1965. Ca și cum adevărata învățare ar consta doar în acumularea de ore de exerciții individuale, eventual sub supravegherea (și anxietatea) părinților”, a spus Marco Ricucci, într-un articol de opinie din Corriere della Sera.

Au sau nu toți copiii șanse egale la educație?

De asemenea, profesorul consideră că un astfel de mecanism nu face altceva decât să sporească inegalitatea dintre elevi. Nu toți copiii au aceleași șanse la a învăța pe timpul vacanței, fără un profesor îndrumător, astfel că temele impuse de școală vara îngreunează cu mult situația acestora.

„Nu este suficient: mecanismul temelor de vară, așa cum este gestionat astăzi, reproduce și chiar amplifică inegalitățile sociale. Există cei care le pot face în liniște, cu sprijinul adulților prezenți sau al profesorilor care dau meditații, în case aprovizionate cu cărți și stimuli culturali. Și sunt cei care se descurcă singuri, în medii familiare în care școala este percepută ca o povară inutilă și în care cultura nu este o prioritate. Într-adevăr, mai putem pretinde că aceeași livrare se aplică tuturor?”, a adăugat profesorul.

Ce viziune are profesorul asupra lucrurilor? Ce model ar trebui adoptat pentru o învățare eficientă

Exprimându-și opinia despre necesitatea temelor pe timpul vacanței de vară, acesta a fost prompt. Pe de altă parte, el a propus un model care ar eficientiza demersul educațional al elevilor. După părerea acestuia, ar fi mult mai benefic ca fiecare copil să își aleagă două materii pe care să le aprofundeze pe timpul verii. Acesta consideră că, dacă elevii al lucra la obiectele la care sunt deficitari, atunci ar putea evolua.

În cazul în care elevul nu prezintă lacune în vreun fel, atunci ar fi de ajuns să își canalizeze energia spre ceea ce îl ajută să se dezvolte și spre ceea ce reprezintă un adevărat interes pentru el.

„Răspunsul – dacă cineva are curajul să îl rostească – este nu. În schimb, este nevoie de un nou model. Un model suplu, concentrat, inteligent. Nu „totul pentru toți”, ci activități de vară calibrate pentru doar două materii la un moment dat, alese în funcție de nevoile educaționale reale ale elevilor.

Cei care au nevoie să consolideze matematica vor lucra la asta. Cei care trebuie să citească vor citi. Ceilalți vor putea, în sfârșit, să își folosească timpul liber pentru ceea ce educă la fel de mult (și adesea mai mult) decât temele pentru acasă: să citească de plăcere, să călătorească, să facă sport, să experimenteze lucruri, să-și facă prieteni, chiar să se plictisească – acum o experiență rară și esențială.

În unele țări europene, acest punct de cotitură este deja o realitate. La noi, persistă nostalgia temelor de vară ca „continuitate didactică”, ca și cum trei luni de viață reală ar fi un pericol pentru fragilele cunoștințe școlare”, mai spune Marco Ricucci.