Misterul Mării Negre! De ce are culoarea neagră și ce taine ascunde în adâncuri / Se spune că aici a fost Potopul lui Noe

Marea Neagră, unul dintre cele mai importante obiective turistice din România, este importantă pentru că face legătura între Balcani, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Marea Neagră ne încântă cu un adevărat joc de culori, printre care azuriu, turcoaz, lila deschis, albastru intens, bleumarin, alb și gri.

La adâncimi de peste 200 de metri se spune că în Marea Neagră nu mai există viață, motiv pentru care la suprafață avem parte de un spectacol admirabil de fiecare dată când o privim.

Intensitatea culorii Mării Negre se schimbă în funcție de cantitatea de sedimente pe care le varsă Dunărea, de substratul mării, de microalgele care trăiesc și se dezvoltă în apă, dar și de felul în care razele soarelui se oglindesc pe luciul apei, spun specialiștii.

Marea Neagră a fost denumită de turci

Turcii ar fi dat numele de „Marea Neagră”, spunându-i „Kara Deniz”, în timp ce rușii o numeau „Ciornoe More”, din cauza furtunilor care apăreau din senin.

„Turcii erau învăţaţi cu Mediterana, căreia îi spuneau „Ak Deniz“, adică „Marea Albastră“, cu vizibilitatea de acolo, şi când ajungeau în marea noastră, normal că li se părea neagră”, este de părere Pascale Roibu, scafandru la ONG Club Marine Explorer.

Denumirea pe care o poartă astăzi a fost primită în perioada de expansiune a Imperiului Otoman din secolul al XV-lea. Otomanii ar fi denumit-o „Marea Neagră” pentru că asociau culorile cu punctele cardinale și fenomenele meteorologice (Est-Răsărit, Vest-Apus, Nord-Miazănoapte, Sud-Miazăzi). Turcii selgiucizi din Anatolia spuneau Kara (întunecat) pentru Nord-Miazănoapte și Ak (luminos) pentru Sud-Miazăzi, motiv pentru care turcii au denumit marea dinspre nord „Kara Deniz”, care înseamnă Marea Neagră.

„Aici, furtuna apare instantaneu. Pleci în cursă pe o mare lină şi deodată se încreţeşte apa şi apare furtuna”, a povestit Gheorghe Cioc, care a traversat cele mai cumplite furtuni din Oceanul Indian și Mediterană. Potrivit acestuia, Marea Neagră este cea mai periculoasă, scrie Adevărul.

Orașe înecate de Marea Neagră

Importante în istoria Mării Negre sunt și cetățile Tomis, Histria, Callatis și Argamum.

„Avem indicii sigure că în Marea Neagră sunt situri ale unor corăbii greceşti şi din perioada epocii romane, fapt ce reprezintă o continuitate a civilizaţiilor în această parte a lumii. Cele mai vechi datează din secolul III înainte de Hristos şi ajung până în epoca romano – bizantină, din secolele III – IV după Hristos. Noi putem spune că tot platoul continental al Mării Negre (care se întinde în larg până la 100 kilometri în zona Deltei Dunării şi până la 60 de kilometri în sud) este sit arheologic”, susține cercetătorul Constantin Chera, de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța.

Potopul lui Noe a avut loc în Marea Neagră

În jurul anului 3.300 î.Hr a avut loc un potop global, în urma căruia a supraviețuit doar Noe și familia sa, potrivit Sfintei Scripturi.

Robert Ballard, explorator și geolog american, care a descoperit și epava Titanicului”, ar fi venit cu o echipă de cercetători în Marea Neagră pentru a căuta dovezi în ceea ce privește Potopul lui Noe pe meleagurile noastre.

Alături de echipa sa, cercetătorul a cules mostre de sedimente de pe fundul Mării Negre, de la o adâncime de aproximativ 170 de metri.

Potrivit cercetătorului, zona care a fost inundată aparținea unui ținut uscat, inundat brusc de apă sărată. După îndelungi și minuțioase cercetări, Ballard a plasat catastrofa în urmă cu 7.500 de ani.